În colecţia cu daruri de mai mult sau mai puţin bun-gust a familiei Ceauşescu întâlnim şi două vaze asiatice însoţite de o menţiune care ne informează că aceste obiecte au fost oferite în cadrul unei întruniri cu o delegaţie japoneză sosită la Bucureşti.
Ţara Soarelui Răsare se numără, astfel, printre statele care au oferit atenţii simbolice soţilor conducători ai Republicii Socialiste România. Nu ştim cu exactitate data în care a fost adus acest cadou, fiind posibil să fi fost oferit chiar în anul 1989.
Ultima delegaţie niponă pe care a întâmpinat-o Nicolae Ceauşescu a venit la începutul anului 1989, în luna ianuarie, fiind condusă de Mitsuhiro Kaneko, şef al Secretariatului Comitetului Central al Partidului Comunist Japonez şi membru al Prezidiului Permanent.
Tot la începutul aceluiaşi an, la o lună după primirea acestei delegaţii, întâlnire care a avut ca scop stabilirea unei bune colaborări între cele două state în ceea ce priveşte dezarmarea şi răspândirea păcii, Ceauşescu a trimis condoleanţele oficiale adresate noului împărat al Japoniei, Akihito, pentru decesul tatălui acestuia, Hirohito, survenit la 7 ianuarie 1989.
Moartea celui de-al 124-lea împărat al Japoniei a marcat atât sfârşitul erei Showa şi începutul erei Heisei, cât şi încheierea celei mai lungi perioade de domnie din istoria Japoniei, conducătorul său menţinându-se timp de 64 de ani pe tron. E drept însă că Nicolae Ceauşescu nu şi-a exprimat regretele eterne personal, ci a trimis un reprezentant la Tokyo, pe Manea Mănescu, care să poarte mesajul oficial.
Primul contact, din punct de vedere diplomatic, al României cu Japonia a avut loc încă de la începutul secolului trecut, în anul 1902, la Viena. 62 de ani mai târziu, relaţiile diplomatice au fost avansate de la rangul de Legaţie la cel de Ambasadă.
