Marinela. Tu eşti o fată foarte drăguţă. Ai talent cu carul şi, lucru care mă enervează la culme, mai eşti şi foarte, foarte bună. Marinela. Eu te apreciez şi te-am apreciat dintotdeauna. Am crezut mereu în tine. Cine a zis despre tine că eşti aşa şi pe dincolo a fost animat de cele mai rele sentimente omeneşti, prăjească-se în tigaia iadului! Marinela. Ştiu.
Ştiu că ai un suflet enorm, dar ce-ai căutat tu în Berverly Hills? Voiai să te găsească un antreprenor d-ăla sau cum îi zice să te ia şi să te facă star de cinema? Marinela, nu pleca!/ Nu pleca din ţara ta!/ Marinela, ţara noastră te vrea-n ea/ Da, da, da, da".
Te-am văzut pe internet, deoarece pot şi am posibilitatea să accesez internetul şi te-am văzut. Ai un sait cam personal şi te expui oricui vrea să-şi odihnească privirea pe tine. Pe talentul tău. Şi, nu în ultimul rând, pe... ăăăăă... deci pe vocea ta uşor inegalabilă, dacă mă pot exprima aşa şi iată că pot. Marinela. Ştiu. M-am întrebat de multe ori: "măi, cine e cântăreaţa asta de operă, ce face ea cu viaţa ei ?" Cât şi "cântăreţele de operă pozează-n revistele pentru bărbaţi inteligenţi, care nu găsesc rost mâinii drepte şi au nevoie de material de imaginat?". Mi-am răspuns tot eu: ooooooooo!!!!! Mi-am zis că acestea sunt nişte aspecte care nu trebuie să mă preocupe, dacă vreau ca fenomenul cultural să-mi inunde sufletul meu ahtiat după frumos, după creativitate, după tot ce poate fi mai... Marinela. Cum cânţi tu "o sole mio" nimeni nu mai poate să.
ŞALIAPIN ŞI MARINELA
Ştii? Odată, era Şaliapin nu mai ştiu unde, pe la el, pe la serviciu, la operă, sau la un restaurant, nu mai ştiu clar. Dar ce ştiu clar e c-a ieşit la un moment dat de unde era el (serviciu sau restaurant) şi s-a urcat într-o trăsură, că pe vremea aia nu existau taxiuri, adică existau, dar sub formă de cai, în fine, înţelegi tu. Şi Şa
