În anul 1989 la tribunal se judecau, departe de ochii opiniei publice şi de paginile ziarelor, cazuri de morţi survenite în urma avorturilor provocate. Metode şi "instrumente" empirice – de la sonde improvizate şi până la seringi nesterilizate şi folosite până la rugină –, omorau de multe ori fătul şi mamele.
Morţile survenite în urma avorturilor "artizanale", pe mese de bucătărie sau în încăperi insalubre, în adevărate bălţi de sânge ce aduceau mai degrabă cu scena tăierii unui animal, nu apăreau în paginile ziarelor vremii.
Dorina Chiorean, din comuna clujeană Bonţida, de 29 de ani, avea să afle într-o zi a anului 1989 că urma să devină mamă pentru a cincea oară. Întâmplare nu tocmai fericită, dat fiind că Dorina mai era mama a încă patru copii minori şi nu îşi dorea nicicum să rotunjească numărul moştenitorilor. Aşa că, prin intermediul vecinei Maria Teuşan, Dorina a găsit răspunsul la sarcina nedorită: Lidia Margareta Mogoşan, care îşi mai rotunjea salariul de la Inteprinderea de Morărit şi Panificaţie cu ajutorul încasărilor din profesia de ginecolog de ocazie.
În urma unei discuţii dintre femeie şi soţul nefericitei gravide, cizmar de profesie, s-a convenit ca în schimbul unui kilogram de ţuică de prune, a reparării unei perechi de cizme şi a câtorva ouă, aceasta să îi scape de povara copilului care urma să vină în câteva luni. Astfel, într-o dimineaţă, cu ajutorul unei sonde şi a unei seringi, femeia i-a injectat gravidei în uter o jumătate de fiolă de ser. Peste câteva zile, Dorina a început să se simtă rău, să acuze frisoane, greţuri şi să vomite fără oprire. Chemate de urgenţă, Mogoşan şi Teuşan au dus-o la spital, unde au predat-o medicului de gardă.
Susţineau că au găsit-o pe stradă ca să nu mai fie nevoie să îşi dea numele. În ciuda eforturilor medicilor, femeia a murit la scurt timp