Este exagerat sa spui despre Crin Antonescu ca ar fi un Barack Obama, macar pentru ca este de 17 ani in Parlament. Am facut precizarea de la bun inceput pentru ca trebuie sa pastram proportiile. Totusi, dupa standardele romanesti, alegerea sa este importanta: avem un lider de partid care a reusit sa fie aproape douazeci de ani in politica fara sa se fi imbogatit din functie.

Saracia in sine nu este o virtute, asa cum bogatia nu este un pacat. Dar traim de douazeci de ani intr-un haos moral in care statul este cel mai important producator de bogatie personala. Presiunea nevestelor, matusilor si copiilor este spre imbogatire. Toti te intreaba: tati, noi de ce nu suntem bogati?

Vorbeam recent cu un om din PSD si imi explica faptul ca Adrian Nastase a trait din functiile sale platite multa vreme, pana la un moment dat, cand presiunea familiei a devenit de nesuportat: toti se imbogateau in jurul lor si a devenit de neconceput ca seful guvernului sa nu aiba avere personala. Acesta este mediul – unul nociv – si trebuie sa-i tratam cu deferenta pe cei care au rezistat. Emil Boc este unul dintre ei, Crin Antonescu un altul. In asemenea mocirla, a trai doar din banii pe care ii castigi este o virtute. Reprosul atat de raspandit ca e omul lui Patriciu poate fi intemeiat sau nu – trebuie sa discutam la modul concret care au fost sau vor fi acele actiuni ale lui Crin Antonescu ce au favorizat interesele de afaceri ale lui Patriciu. Deocamdata declaratia sa de avere nu este o dovada.

Dar dincolo de imaginea sa publica, Antonescu are o sarcina grea: sa schimbe PNL. Atat confruntarea sa cu Tariceanu, cat si Congresul PNL in sine au aratat o lipsa totala de substanta doctrinara. PNL este astazi un partid de dreapta liberal pentru ca penelistii spun ca PNL este un partid de dreapta liberal. Atat si nimic mai mult: o simpla eticheta. Crin Antonescu l-a c