Aproape 30 de ani, pe scenă, alături de Holograf. O viaţă plină de amintiri, sentimente, dor, împliniri. "Trăiesc în echilibru şi cosider că trebuie să ne cunoaştem limitele pentru a fi fericiţi". Dan Bittman

Jurnalul Naţional: "Anii trec, nimeni nu îi mai opreşte şi mă-ntreb ce a fost în urma mea..." sunt versuri dintr-o piesă a voastră, a trupei Holograf. Ce a fost în urma lui Dan Bittman?

Dan Bittman: O viaţă de om, normală, foarte puţin ieşită din comun, chiar dacă a fost cel mai adesea "sub lupă", în văzul mulţimii, pentru că, de fapt, asta a fost meseria. Sunt atât de multe de povestit... nici nu ştiu cu ce să încep: cu perioada anilor '80, cu cea de după '90, cu Costineştiul, cu anii de după... e greu de spus. La un moment dat, m-a mai rugat cineva să povestesc şi n-am să uit niciodată, pentru că am fost "acuzat" de faptul că nu făcusem nimic în anul respectiv. Prin urmare, am tras linie şi am observat că făcusem multe. De atunci, în fiecare an fac acest lucru şi nu pot spune că m-am plictisit, dar dacă ar fi să vorbesc despre lucruri cu adevărat importante, aş vorbi despre Alex, fiul meu cel mare, despre Patrick, despre Mark, despre Liliana. Pe plan profesional am lăsat multe în urmă, am multe amitiri, adică anii '80 de când m-am apucat din întâmplare de muzică, lucru pe care îl fac până în ziua de azi.

Cum au trecut anii peste tine? Ştiu, o viaţă nu ne este de ajuns să trăim ce-am dori noi, însă ai reuşit să realizezi măcar jumătate din ce ai visat sau din ceea ce ţi-ai propus?

Cred că au trecut frumos anii... n-au fost perioade fără turnee sau acţiuni. Am lansat piese, am scris muzică pentru oameni, am cunoscut oameni interesanţi şi ni s-au întâmplat lucruri bune. Chiar mi-au fost depăşite aşteptările pentru că, poate, atunci când m-am apucat de muzică nu mă aşteptam să fac atât de multe lucruri. Sunt mulţu