Sever Voinescu a inregistrat un esec dur, dar edificator in incercarea de a ajunge secretar al Camerei Deputatilor.

Daca la prima votare a obtinut o majoritate, insa insuficient de consistenta pentru a ocupa functia, la a doua votare rezultatul a fost usturator: 114 pentru si 154 de voturi impotriva.

Este pentru prima data dupa 1989 cand se intampla asa ceva la votarea candidatului pentru aceasta functie atribuita intotdeauna fara emotii, in virtutea algoritmului politic. Nu trebuie cine stie ce abilitati de analiza pentru a observa ca, la un asemenea scor, Sever Voinescu a avut opozanti numerosi din coalitia majoritara si, mai grav decat atat, in propriul partid, PD-L.

"Cred ca actualul sistem politic nu ma digera", a descoperit, cu aceasta ocazie, Sever Voinescu. Asa este. Dar a fost chiar o naivitate sa-si imagineze contrariul, atunci cand a facut pasul in politica.

Un nume numai bun de folosit

La parlamentare, PD-L s-a folosit de numele lui, de statutul lui onorabil si reformator de intelectual tanar pentru a spala prezenta pe listele de candidati a unor nume "grele" ca Ion Talpes, Elena Udrea sau, chiar mai rau, Costel Iancu.

Sever Voinescu pansa nelinistea unei anumite parti a electoratului portocaliu care, crezand sincer in reforma clasei politice, a fost lovita drept in plex de aceste nume si altele asemenea, ajunse printre candidatii PD-L direct din alianta 322.

Nu intreg partidul a fost la fel de incantat insa de aceasta miscare de imagine gandita in Modrogan sau la Cotroceni. Multe voci au bolborosit inciudate inca de atunci impotriva tanarului intelectual care, de-abia venit in partid, a si fost amplasat intr-un colegiu cu sanse.

El doar a gandit, ei au muncit. Si-au tocit pingelele prin teritoriu, au lipit afise si au mai incasat si scatoalce pe spinare de la a