Zeci de preşcolari şi elevi care învaţă în comuna Bucovăţ bat zilnic câţiva kilometri, străbătând dealurile din zonă, pentru a ajunge la şcoală. Deşi Ministerul Educaţiei a oferit consiliului local un microbuz pentru transportarea lor între casă şi unitatea de învăţământ, automobilul zace de o jumătate de an în spatele primăriei.

Vorba populară potrivit căreia „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în sac“ se potriveşte perfect atunci când vine vorba de nepăsarea autorităţilor din comuna doljeană Bucovăţ. Considerându-se o localitate în care un microbuz este mai mult decât necesar pentru a facilita transportul preşcolarilor şi elevilor, Ministerul Educaţiei a acordat după ani de aşteptări, în octombrie 2008, un automobil şi Şcolii din Bucovăţ. Din acea zi, microbuzul stă închis într-un ţarc în spatele primăriei. Nu se foloseşte nimeni de el, iar copiii au aceeaşi soartă: pe zăpadă, ploaie sau vânt, străbat zilnic distanţa dintre casă şi şcoală. 42 de micuţi din satul Cârligei merg în fiecare zi peste doi kilometri pentru a ajunge la şcoală şi apoi alţi doi la întoarcere. Aceeaşi soartă o au şi cei din satul Leamna de Jos, dar şi cei din Leamna de Sus, care trebuie să parcurgă aproximativ şase kilometri dus-întors. În aceeaşi situaţie se află şi preşcolarii din satele aparţinând comunei, care sunt aduşi de părinţi la grădiniţă în braţe, cu căruţele sau, de pe cele mai multe ori, pe jos.

Directorul şcolii vrea să obţină atestat pentru a transporta elevii

Părinţii au făcut nenumărate plângeri, de cele mai multe ori însă verbale, temându-se de „răzbunarea“ autorităţilor locale. Cei mai înstăriţi şi-au adus chiar contribuţia pentru transportarea copiilor la diverse activităţi extraşcolare, puţine la număr însă, din cauza imposibilităţii deplasării. „Îmi trezesc copilul la 7.00, îi dau repede să mănânce, îl îmbrac şi o luăm uşurel la