Muncă forţată la cantină, beznă şi frig în cămine, directori feroci de cămine care te puteau exmatricula fie şi pentru o pereche de chiloţi de import găsită în cameră după ce intrau cu cheia, chiar şi când nu era nimeni înăuntru. Interdicţia vizitei băieţilor la prietene şi invers.
Interdicţia de a folosi un radiator, pentru încălzirea camerelor care semănau cu anticele gheţării. În februarie 1989 viaţa studenţească devenise tot mai grea: condiţii improprii de cazare, mâncare proastă, pentru care îţi trebuia cartelă şi serviciu obligatoriu la cantină. La cursuri s-a mers până acolo încât s-a renunţat la pauză, pentru a comasa timpul de ocupare a sălilor şi astfel să se termine seara cursurile cât mai repede, pentru a se face economie de curent electric. La cantină se făcea de serviciu, lucrai forţat la debarasat, la curăţat cartofi, erai pus să speli pe jos şi să cari sacii cu cartofi sau alimente. Iar în cămin nu găseai decât frig şi întuneric.
Anca Apostoae (39 de ani) era studentă la Facultatea de Mecanică a Politehnicii din Iaşi. "Viaţa de student a anului 1989 era cu totul diferită faţă de ce e azi. Dacă acum programul e destul de lejer şi poţi să mai lipseşti, atunci orarul era încărcat, erau multe cursuri, seminarii şi laboratoare, la care era obligatorie prezenţa. Altfel, erai exmatriculat.
Era şcoală serioasă, de luni până sâmbătă, inclusiv, în unele zile cursurile se ţineau de la 8:00 la 20:00, de regulă doar cu o pauză între 12:00 şi 14:00, cu ore cuplate pentru a nu mai fi pauze, astfel încât seara să se facă economie la consumul de energie electrică. Şi mai erau şi cursurile organizate în zone diferite ale oraşului, astfel încât tramvaiele şi troleibuzele semănau cu nişte conserve pline cu studenţi presaţi.
Dar cea mai rea dintre toate era foamea: părinţii nu puteau să trimită decât cantităţi limi
