Dan Diaconescu Direct nu reprezinta Romania, indiferent cat s-ar stradui realizatorul sa o traga in tipla, sa o puna la frigider si sa taie din ea in fiecare seara cate-o felie, pe care s-o unga cu mir spre a o azvarli gloatei.
Ci absenta ei. Daca reusim sa-i construim o definitie ca-n cartile de citire, apoi de literatura, apoi de tarot.
Dar ne poate spune cine suntem, indiferent daca stam lipiti de OTV ca sa ne vina somnul, sau asteptam niscai idei: sunt altii si mai nefericiti. Poate ca asa, dezgustati oricum de prostul gust si-n cautare de sonete cu roze ce mor, n-am descoperit inca OTV si ne chinuim sa ingeram Mezzo, intrebandu-ne de ce nu ne trece durerea de cap.
Mie, aseara, mi-a trecut in timp ce priveam spre invitatii lui Dan Diaconescu de dinaintea foiletonului "Dolanescu": Silviu Prigoana, Sergiu Mizil, Madalin Voicu si Ioan Becali. Povestile de viata, eternele amintiri despre retrageri la Snagov pentru lecturi din Kant, soft-urile cu sprit mi-au starnit rasul.
Si intr-un moment de rusine - m-am uitat la OTV si m-am relaxat (nu destul ca sa urmaresc foiletonul care a batut ratingurile posturilor "serioase") - am realizat cine va castiga alegerile prezidentiale: persoana care ma va face sa rad.
Habar nu am daca cei care am decis ca nu merita sa irosim niste pasi pana la sectiile de votare suntem telespectatorii lui Dan Diaconescu. Noi spunem ca nu. Dar avem un element comun: alergam dupa o stea care a murit.
Ne abandonam in lumea unde totul curge si nu ne mai pasa daca langa noi crapa un caine sau un copil, iar cand parcam masina prea aproape de bordura, calcam peste stratul de boboci de zambile fara nicio tresarire. Pasim ca si cand am avea in calcaie doua kile de plumb, ne strangem umerii ca sa ne strecuram printre rautati, incercand sa nu ne vada.
Cine ne-a desfiintat zam
