O inedită „autobiografie în desene şi cuvinte” a pictorului. Manuscrisele în franceză ale lui Pallady (scrisori cu schiţe, desene cu însemnări, notaţii de jurnal) au fost scoase din arhive, traduse, ordonate cronologic şi adnotate de Dana Crişan. Spicuiesc din jurnalul pictorului, dintre însemnările primăverii lui 1941:„Joi, 6 martie. E oare anormal, maladiv să ai în asemenea măsură oroare de semenii tăi?
Sau e rezultatul acestei manii de a tot desena, de a privi – nu fără a vedea (din păcate) atitudinile, chipurile lor; de a le descoperi tarele... un gest, intonaţia vocii, rîsul, grimasele pe care le surprind şi pe care nu mă mulţumesc să le las să dispară?
Şi pe care brodez şi îmi place să divaghez, adăugînd la forma materială (vizibilă) ceea ce se petrece - ceea ce îmi închipui – sub faţadă?
Ce de sărăcii surprinse, cîtă vulgaritate! În schimb, frumuseţea, ritmul, armonia sînt pentru mine odihnă, dar vai, cît de rară. Miercuri, 12 martie. Stau toată ziua în pat. Dureri de şale sau sciatică? Imposibil să mă mişc! M-am gîndit la viaţa mea defunctă.
Ce bilanţ încîlcit pe care aş vrea să-l pun în ordine... Cel mai neînsemnat fapt are importanţa sa. Un indiciu spre a descîlci acest fir al vieţii ce se subţiază sau se îngroaşă în funcţie de evenimentul sau accidentul ce hotărăşte asupra rezistenţei sale, a calităţii şi care trebuie cîteodată reînnodat pentru a merge mai departe. Dar ce tristeţe se degajă din toate astea!!! Vineri, 28 martie.
Doar laşitatea mă împiedică să pun capăt acestei vieţi de la care nu mai aştept nimic, în care totul mă exasperează şi mă dezgustă. Totul... Totul. Nu moartea mă nelinişteşte, ci viaţa aşa cum e în prezent... Şi totuşi, aş zice «Cînd o fi mai rău, aşa să fie!!!» Duminică, 30 martie. «Ah, cît de cotidiană e viaţa»... Să spui asta la vîrsta lui! (Mort la 28 de ani)
