“Se apropie alegerile si candidatii se imbulzesc. Cu totii si-ar dori sa se incaiere. Argumentele taioase abia asteapta sa iasa la lumina. Argumentele taioase abia asteapta sa iasa la lumina. Militantii si suporterii sint surescitati, avind in vedere perspectiva apropiata a momentului adevarului, cind programele vor intra in confruntare si lumina evidentei se va impune alegatorilor…

Totusi, actualul detinator al mandatului nu se manifesta atunci cind toti se asteapta, ba chiar il preseaza sa se exprime. Vrind sa il faca sa ia pozitie, competitorii il provoaca expunindu-si atuurile, proiectele si criticile acerbe la adresa politicii duse pina atunci.

Timpul trece, candidatul temporizeaza. Apoi, in ultimul moment si cu avantajul unei viziuni globale asupra argumentele contracandidatilor sai, el isi lanseaza cu calm, determinare si legitimitate trupele la asaltul unui electorat obosit de subtilitatile si de programele rivalilor, atunci cind acestia nu mai au energia de la inceput. Iar vechiul ales, ca un salvator, stringe potul”

E un fragment din aceasta carte. Cercetarile autorului ei au drept obiect analiza comparata a diferitelor culturi in materie de strategie.

Citeva pagini in plus, aici!

In perspectiva inevitabila a alegerilor, lectura acestui volum este extrem de profitabila. Si pentru alegatori, si pentru candidati, si pentru strategii de campanie!

De altfel, in viitorul imediat si mediu voi insista aici si asupra altor titluri din aceeasi familie editoriala – campanie, strategii, discurs, ecou in mass/media, analiza de discurs. E, va marturisesc, un teritoriu editorial carui ii acord multa atentie; citesc, recitesc, fisez…

Ce legatura are cu Iliescu&Basescu aceasta postare?

Parabola pe care am transcris-o la inceput si care se regaseste in cartea despre care e vorba aici (e, de altfel, si interpretata consiste