Pe fondul isteriei mediatice iscate de alegerea lui Crin Antonescu la şefia PNL, mai toată lumea vede doar părţile pozitive ale debarcării lui Călin Popescu Tăriceanu. Din acest punct de vedere - al atitudinii presei faţă de fostul premier - nu poţi să nu observi cât de mulţi condeieri îl antipatizează pe Călin Popescu Tăriceanu, deşi unii n-ar avea nici un motiv. Fie şi pentru că fostul premier a fost mult mai amabil cu presa decât Traian Băsescu sau decât Adrian Năstase. Admiţând teza că schimbarea lui Călin Popescu Tăriceanu ar putea fi o relansare a PNL şi, mai ales, o speranţă că Traian Băsescu ar putea fi înfrânt la scrutinul prezidenţial, trebuie să vedem însă şi costurile pentru PNL şi pentru scena politică, costuri la care puţină lume s-a gândit. Cel mai grav cost – şi care n-a sărit în ochii nimănui – poate fi sesizat din entuziasmele stârnite în rândurile pedeliştilor de debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu. Fireşte, Traian Băsescu nu s-a pronunţat şi s-ar putea nici să nu se pronunţe, fie şi pentru că e ocupat s-o facă pe Ceauşescu în miniatură. Rânjetele copiilor săi de trupă – de la turista Elena Udrea până la Adriean Videanu, cel care a împins linguşirea Stăpânului până la a declara că formula „succesuri“ aparţine Academiei – vorbesc însă în numele lui Traian Băsescu. Pentru Traian Băsescu, fostul premier s-a constituit în coşmarul nopţilor sale treze. Aşa cum a declarat în mai multe rânduri, Traian Băsescu e un om care nu uită pe cei care i-au stat în cale. Dacă ar fi putut, în ura sa cancerigenă faţă de Călin Popescu Tăriceanu l-ar fi debarcat cu mâna lui pe fostul premier de la conducerea PNL. N-a fost nevoie de asta. Pe Călin Popescu Tăriceanu l-au debarcat ai lui. Şi căderea fostului premier, însoţită de toate mizeriile tipic dâmboviţene ale unei căderi în România fanariotă – trădări, înstrăinări, înjurături de la gazetari care până mai ieri ţi