"Iata, priviti aici, in dreapta dumneavoastra - zice el - se afla autorul discursurilor prezidentiale. Numele lui e Pelin...". Iti dai seama cum ma simt?! Imi vine sa intru sub covor de rusine. Si atunci, presedintele, vazind ca ma fisticesc, imi toarna un pahar de vin... Vizita pe care i-am facut-o consilierului prezidential Pavel Pelin a fost pe cit de amuzanta, pe atit de instructiva. Desi nu obtinusem nici o informatie de prima mina, totusi, am plecat din biroul sau cu satisfactia datoriei implinite. Intilnirea a decurs normal. O antamasem chiar in dimineata respectiva, sunindu-l la birou si intrebindu-l daca e dispus sa ma primeasca. "Cum sa nu?!", mi-a spus. "Cu mare placere. Vino aici, mai stam si noi de vorba...". "Atunci ramine 9 si-un sfert?". "Exact, te astept". "Atunci, pe curind...". "Pe curind", am zis. Am vrut sa pun telefonul in furca, dar l-am auzit spunind: "Daca se intimpla ca intre timp sa fiu chemat la presedinte, te anunt si fixam o alta ora. Dar poate ca presedintele are alte chestiuni de rezolvat in dimineata asta decit sa converseze cu Pelin... Pentru el Pelin a devenit, totusi, o problema...". "...O problema?", am inginat... "Da, exista la presedintie problema Pelin. A aparut odata cu nasterea universului sau poate chiar mult inainte de acest eveniment. Cel putin aceasta este opinia presedintiei. Pentru ea, problema Pelin exista de cind haul. Daca nu cumva chiar a aparut cu mult inaintea haului. Haul fiind o simpla emanatie a problemei Pelin. Intreaba-l pe Lucinschi despre aceasta chestiune si iti va confirma tot ce ti-am spus. De aceea ma si cheama citeodata dimineata in biroul sau prezidential ca sa se convinga ca problema Pelin n-a disparut... Prin urmare, ai inteles, domnule Nichita, cum sta treaba pe aici?!". "In mare, am inteles", am spus. "De fiecare data cind presedintele se scoala cu fata la cearsaf, ma cheama la ordine. Cind ma inf