În cadrul unei foarte interesante dezbateri (desfăşurate recent la Bucureşti), cu tema „presă politică – presă politizată?“, o întrebare a revenit obsesiv în discuţie: „este posibilă în România o publicaţie de tipul Newsweek sau Der Spiegel?“. Majoritatea răspunsurilor au pus sub semnul întrebării capacitatea publicului autohton de a „digera“ o revistă săptămînală care să conţină analize şi comentarii ample, în care să primeze argumentaţia, şi nu stilul, informaţiile, şi nu părerile întemeiate pe prejudecăţi. Opinie îndreptăţită, dacă ne uităm la tirajele cotidienelor centrale, dominate net de un ziar ca Libertatea, urmat, la mare distanţă, de cîteva publicaţii care încearcă să menţină un echilibru între calitate şi concesiile făcute gustului pentru senzaţional al publicului larg. Dar la fel de bine s-ar putea spune că multă vreme de acum încolo nu vom putea avea un Der Spiegel pentru simplul motiv că nu ar avea cine să-l scrie. Există în România cîţiva analişti politici autentici, pentru care argumentul e mai important decît propaganda, dar numărul lor e mic. Deşi vocile lor răzbat din cînd în cînd pe ecranele TV şi se fac auzite în paginile cîtorva cotidiene centrale, ar fi greu să ne închipuim că o atare publicaţie se poate face doar cu cîţiva oameni. Cîtă vreme presa românească e dominată de zvoneri şi răspîndaci (vă mai aduceţi aminte de tipologia propusă de grupul Divertis, la începutul anilor ’90?), slabe speranţe ca publicul să poată aprecia şi un alt tip de discurs. În ultimii doi-trei ani, paginile ziarelor centrale au fost invadate de mercenari şi de propagandişti pentru care bunul-simţ şi raţiunea nu mai au de mult nici o valoare. Experţi în răstălmăcirea principiilor în numele cărora (vezi, Doamne!) vorbesc, aceşti „diriguitori ai opiniei publice“ nu au alt scop decît manipularea vinovată a realităţii. Campionii absoluţi ai propagandei de partid,