Dacă s-ar difuza salutul „Bună seara, prieteni”, 99 de oameni dintr-o sută probabil că ar recunoaşte vocea lui Cristi Minculescu. Se spune că prin 1992, când a cântat la Arenele Romane, Ian Gillan de la Deep Purple a ieşit de după cortină, auzindu-l pe Minculescu. „Who is this?”, a întrebat Gillan. Adidas are cele trei benzi, brazilianul Pele a inventat salutul cu pumnul strâns şi ridicat după un gol, Coca-Cola deţine banda şerpuită albă pe fondul roşu.

Marca lui Cristi Minculescu e celebrul salut ­„Bună seara, prieteni!”, cu care domină de trei decenii sălile de spectacol, spaţiile deschise şi rock-ul românesc.

Povestea dintre Cristi şi Iris a început neoficial pe 9 ianuarie 1980. Era ziua în care acesta împlinea 21 de ani.

5 februarie 1980, undeva lângă Piaţa Galaţi

Cristi a dat probe cu piese din Free, Led Zeppelin şi ­Deep Purple. Examinatori: Nelu Dumitrescu şi Nuţu Olteanu. Pe Minculescu îl adusese un tovarăş, Anton ­Haşiaş, un basist alături de care cântase la Harap-Alb. După probe, Nuţu l-a luat în primire pe Haşiaş. „Eu l-am luat pe Cristache, dar, sincer să fiu, nu visam că vom fi împreună şi peste treizeci de ani”, povesteşte Nelu.

Oficial, aventura a început pe 5 februarie 1980. E data primului concert Iris cu Cristi Minculescu solist vocal. „A fost de balamuc, moşule! N-au vrut ăia să mă primească la intrare. Eu le ­ziceam «Bă, sunt solistul de la Iris, am cântare», ăia nimic. «Pleacă, mă, că îi ştim noi pe băieţii de la Iris». I-am «rezolvat» până la urmă cu o sticlă de vodcă. Asta e, am dat şpagă la primul meu concert”, îi place lui Cristi să se amuze.

Câteva sute de oameni au auzit atunci celebrul salut „Bună seara, prieteni”, înghiţit de pereţii Casei de cultură „Mihai Eminescu”, undeva pe lângă Piaţa Galaţi.

A dat facultatea pe rock

Cu