„În timp ce recesiunea lasă industria altor mijloace de comunicare în ruină, cea mai veche dintre acestea, industria cărţii, o duce surprinzător de bine“, scrie Eric Pfanner în International Herald Tribune, pe marginea Salonului de Carte de la Paris. După o oarecare cădere în toamnă, volumul vînzărilor de carte în Franţa a crescut cu 2% în decembrie şi cu 2,4% în ianuarie, iar în Germania procentul este de 2,3%. Sigur, nu peste tot comerţul de carte o duce bine, dar – una peste alta – acest sector pare infinit mai puţin afectat de criză, poate şi pentru că o carte te duce, pentru puţini bani, departe de toate acestea, cum zice Helen Fraser, managing director la Penguin. Salonul de Carte de la Paris din acest an, care a avut Mexicul ca invitat de onoare, întăreşte într-o oarecare măsură această idee. Peste 500 de standuri reprezentînd cam 1.200 de edituri, cu aproximativ 3.000 de lansări de carte la care au participat autorii respectivi, nu dau nicidecum impresia de diminuare, de restrîngere, cel puţin la prima vedere: lume care se înghesuie să intre, cîrduri de copii în permanentă goană de la un stand de manga la altul, de mijloace electronice, febrilitatea caracteristică unor asemenea manifestări, strălucirea afişajului, a standurilor, toate par să confirme aparenţele. Şi totuşi, o vagă impresie tinde să se insinueze: standurile cuprind mai ales cartea foarte recentă, cea care se lansează, şi cîte un exemplar din cele mai vechi, nu multe, mijloace de informare modeste – lipsesc bogatele cataloage cumulative de altădată – şi, în general, factorul expoziţie pare să precumpănească asupra celui de tîrg al cititorilor, atît de simpatic şi de caracteristic altădată. Puţine observaţii care să merite să fie comunicate cititorului român: mai multe volume care aniversează centenarul apariţiei celebrei Nouvelle Revue Française, între care şi un număr special al revistei