În anul 2007, era noastră, în oraşul Jimbolia, cunoscut pe vremuri mai bine sub numele de "Perla Banatului", s-a întâmplat o minune despre care aproape nimeni nu doreşte să ştie. Poetul Petre Stoica împreună cu primarul maghiar Kaba Gabor au reuşit să aducă pe lume al doilea muzeu al presei din Europa. Petre Stoica este, probabil, cel mai mare poet român în viaţă, în acelaşi timp, cel mai cunoscut traducător al poetului austriac Trakl. După '89 a fost ani de zile redactorul-şef al cotidianului "Dreptatea", cu o activitate jurnalistică imposibil de cuprins în câteva rânduri.

Muzeul "Sever Bocu" a fost ridicat cu infinite greutăţi, traversate cu un entuziasm demn de o ţară mai iubitoare. Au apărut câteva articole în presă, prietenii s-au emoţionat în mod decent, însă nici un for cu adevărat important din România nu a acordat atenţia pe care Petre Stoica şi-o merită. între timp, realizatorul acestui proiect incredibil a cheltuit banii obţinuţi din toate premiile literare care nu au încetat să vină unul după altul, plus tot ceea ce a câştigat citind din poezia sa în ţări străine.

Ceea ce ar fi constituit suportul unei bătrâneţi senioriale, rămâne dăruit patriei, ar spera el, pentru o eternitate civilizată. în Muzeul Presei există ziarul din ziua în care a murit Eminescu şi tot felul de alte rarităţi, cărate de la Bucureşti la Jimbolia cu paşi mărunţei. Tot astfel au ajuns la Jimbolia pachete uriaşe de ziare descoperite prin garaje, subsoluri şi alte locuri insalubre unde obişnuim să ne păstrăm trecutul. Petre Stoica, primarul Kaba şi tot felul de alte persoane ciudate pentru lumea de astăzi aşteaptă ca acest muzeu să rămână viu şi speră pe tăcute că lumea jurnalisticii se va bucura (măcar) cu adevărat de acest cadou... (ne)meritat.

Lucrurile astea preţioase, ziarele astea vechi, le ţineam în bibliotecă. Le-am cumpărat pentru fr