Interioare somptuoase, toalete elegante, figuri destinse, muzica buna interpretata cu stralucire, cântareti minunati, costume si lumini la zi... Acesta este de fapt spectacolul de opera. O celebrare a conditiei elevate a omului modern, produs al unei societati dezvoltate si cu traditie culturala.
Asa m-am simtit ca spectator al unuia dintre spectacolele de stagiune de la Opera din Viena. Masura a realitatii de pe strada, impunatoarea cladire de pe Ring a Staatsoper nu-si intimideaza oaspetii. Arata exact asa cum ti-ai inchipui ca ar trebui sa arate, conform unui imaginar pornind de la filme de epoca, acolo unde Opera este definita ca un loc magic, plin de stralucire, unde in seara de spectacol tot ceea ce este la vedere trebuie sa fie la superlativ.
Din fericire, aceasta experienta personala cu opera Falstaff de Verdi a fost peste asteptari. Cuprinzând in distributie nu mai putin de patru cântareti provenind din România, spectacolul a fost o incântare, chiar daca el reprezinta, ca scriitura, o piatra de incercare din punct de vedere vocal, orchestral si al travaliului dramatic. Este, totusi, genul de provocare care rasplateste din plin inspiratia si performanta.
Reteta regizorala merge la sigur in imbinarea elementelor clasice cu cele moderne, actuale, productia lui Marco Arturo Marelli, care semneaza regia si decorul, datând din stagiunea 2003-2004 si jucându-se cu succes in serii de spectacole programate in fiecare an. Debutând in rolul Nanetta in acest sezon, tânara soprana româna Teodora Gheorghiu a reusit o evolutie plina de prospetime, perfect sustinuta vocal, jucându-si partitura cu umor si delicatete. Partenerul ei in rolul Fenton, tenorul originar si el din România Gergely Nemeti, are un glas de o caldura rara, asa cum ne-am dori sa auzim mai des si pe scenele românesti. Plina de verva, atât din punct de vedere vocal, cât si scenic
