De cînd cu criza tot aud un refren care a început să mă calce pe nervi: o să redescoperim plăcerile simple, renunţînd la cele complicate. Simple ar fi: admiratul naturii, gătitul ieftin şi sănătos în bucătăria personală, conversaţiile de la suflet la suflet cu cei dragi (familia), sexul, grădinăritul, mersul pe jos, badminton-ul în parc, de-astea. Complicate: party-urile în cluburi, mîncatul la restaurant, conversaţiile superficiale prin cafenele, filmele la cinema, drumurile cu maşina, cumpărăturile din hipermarketuri. Lectura intră uneori, inexplicabil, la categoria plăcerilor simple. Inexplicabil pentru că pattern-ul este: simplu e ce e gratis, complicat e ce costă bani. Bun e ce faci cu mîna ta, rău e ce-au făcut alţii şi ţi-au vîndut ţie. Cărţile nu sînt gratis şi nu sînt făcute cu mîna ta, deci plăcerea lecturii n-are cum să fie simplă, în logica asta.
De ce pare totuşi simplu să-ţi petreci seara cu o carte în mînă, în loc să te duci în oraş şi să dai bani pe diverse distracţii? Financiar vorbind, nu altfel. După atîtea lamentări că sînt scumpe cărţile, că nu ni le putem permite, că editorii sînt afacerişti fără scrupule, librarii " hoţi, scriitorii " obsedaţi de tiraje, criticii " vînduţi editurilor? Şi de unde-or să ia oamenii cărţile cu care să-şi petreacă nişte seri simple, dacă în ţara asta se cumpără o carte pe an, pe cap de locuitor? Din biblioteci publice şi de la prieteni? Parcă nici bibliotecile nu mai primesc bani suficienţi pentru achiziţii " cam de multişor. Iar prietenii vor fi şi ei în criză, presupun.
Bine, să zicem că proaspăt convertiţii la simplitatea lecturii nu vor căuta cărţi cît de cît noi, vor citi, simplu!, ce-au adunat deja în propriile lor biblioteci sau vor cumpăra ieftin cărţi uzate. În fond, Homer, Dostoievski şi Balzac ar trebui să se găsească la preţuri rezonabile, că au murit de mult şi s-au tot reeditat. Oricum
