Dacă oamenii ar reuşi să inventeze nemurirea, am mai avea oare nevoie de religie? E o întrebare pe care şi-au pus-o îngroziţi şi producătorii de lumînări, a doua zi după inventarea becului electric. Fireşte, lumînări " decorative sau nu " găseşti la Sara Blu, mai multe oricum decît becuri. Nici maşina de 1500 de euro nu va scoate din pîine producătorii de limuzine de 50.000. La vremea lui, radioul s-a văzut victimă sigură a proaspetei inventate televiziuni, numai ca să-i dea cu tifla azi, la vreme de criză, pe motiv de costuri mai mici.
Nu spaima de moarte ne îndeamnă spre religie (aici sînt în dezacord cu Freud, în rest, e bine, Sigmund, ţine-o tot aşa!). Nici spaima de pedeapsa imediată pentru păcate. Ne îndeamnă spre religie elementul de entertainment. Am realizat asta cu surprindere în cel mai sumbru moment cu putinţă: la o înmormîntare. O înmormîntare a unei rude dragi, la care am asistat la prima slujbă de bună calitate din viaţa mea.
Mă refer la calitate audiovizuală. Ca primă schimbare, am putut înţelege cuvintele. Apoi, melodia: nu ştiu dacă sînteţi la curent, însă Biserica ortodoxă pare să fi dat OK la muzică mai nouă de 1200 de ani. Practic, unele dintre inflexiunile a două-trei melodii (OK, ştiu că termenul tehnic e altul, dar mă grăbesc) păreau chiar moderne, cu influenţe folk şi easy listening. Una dintre ele a folosit chiar armonii pe două voci: un alto în faţă şi doi baritoni în background, cu uşoare accente de gospel. Ce mai: am plecat mulţumit, cu senzaţia că BOR a evoluat de la Dacia 1300 la Logan. O maşină pe care ţi-o cumperi cu dragă inimă, nu pentru că e cea mai la îndemînă şi are multe unităţi de service…!
După aceea am stat de vorbă cu părintele. Care ştia chestii. Care şi ele erau interesante. Mi-a povestit de un concurs de picturi de icoane, la care cel mai talentat elev a venit cu nişte îngeri musculoşi şi bărboşi, p
