"Voiam să fiu ca Lătăreaţa..." Povesteşte la fel de frumos precum cântă, amintirile sale sunt vii. O adevărată româncă, veşnic legată de pământul său. Îndrăgita interpretă de muzică populară Floarea Calotă împlineşte astăzi 53 de ani. La mulţi ani!

"Sunt mai mult decât onorată că un ziar atât de citit ca Jurnalul Naţional îmi spune «astăzi e ziua ta» şi îmi acordă şansa de a scrie câteva rânduri despre rădăcinile şi rosturile mele în lumea aceasta a noastră, tot mai încercată de tot felul de evenimente. M-am născut în Beuca Teleormanului, în urmă cu 53 ani. Scriu cifra aceasta cu calm şi speranţă. Privesc spre satul copilăriei mele cu case cuminţi înconjurate de pomi şi grădiniţe cu flori peste care adiau miresme de busuioc şi pâine caldă. Simt sub tălpile goale ale copilului de atunci, potecile înguste şi năpădite de iarbă ori ţărâna fierbinte a drumului, sub soarele verilor înăbuşitoare. Aceleaşi spaţii hibernau iarna sub zăpezi care cădeau fără contenire. Văd lumea aceea în planuri luminoase, apropiate cât să le ating cu mâna, ori mai depărtate, ascunse în perdeaua uitării. Îi văd pe mama şi pe tata cu palmele crăpate de muncă şi arşi de soare. Am fost binecuvântată cu părinţi care şi-au acceptat condiţia dincolo de oboseală şi lacrimi, au ascultat vocea interioară a destinului. Mama muncea aproape tot timpul, vorbea puţin şi numai când avea ceva de spus. Tata era un spirit liber, cânta, scria versuri, în ciuda faptului că nu a avut şansa să înveţe decât foarte puţin. Cu el am avut o comunicare liberă şi profundă. Din prima copilărie mă îndemna să cânt, să povestesc întâmplări trăite de cei din jur. Mă urca pe o masă şi îi ruga pe cei prezenţi să mă asculte. Acel prim «public» format din părinţi, bunici, vecini, rude, îmi trimitea un flux de admiraţie pe care îl primeam cu multă încântare. Era momentul meu de glorie. Când am fost întrebată «ce vre