dar dacă tu ai să treci strada
mă auzi?
ţie îţi vorbesc ţie îţi trimit în batistă
dinţii de fier
cu care m-a muşcat de inimă
azi-noapte
căpcânul de după icoană
(şi nu ştiu de ce fac asta nu ştiu)
dar dacă tu ai să treci strada
la vreme nepotrivită
în apus
şi înspre toamnă
trăgând piciorul greu
printre frunze negre ochi sparţi frânturi de
poeme scrijelate în asfalt cu maţele scoase afară
dar dacă tu ai să treci strada cu păpuşa fricii în spate
împuns
da da
cu degetul arătător de căpcânul din răspântie
în
ziduri inexistente
către gurile de canal
în
viforul bezmetic al zilelor fără istorie fără adevăr
cu iarna trădărilor pe urme
cu omuleţii coborâţi dintr-un vis rău aţinându-ţi calea
când bolboroseşti în sughiţuri
un cântecel
de înstrăinare şi pierzanie
a ta de tine
dar dacă tu ai să treci strada
pe unde a luat-o şarpele galben cu floarea de colţ de sub inima mea
şi se grăbeşte
să iasă în afara acestei lumi
cu omuleţii făcuţi din gumă şi câlţi şi răcoare de albăstrele şi zumzet auriu şi cerneală şi coca-cola
de copilul care încă se zbenguie-n bărbatul bătut de gânduri
albit înainte de vreme
dar dacă tu ai să treci strada
ca să cerni
în hăuri
nisipuri şi cenuşi care au fost odată ochi şi flori şi păsări şi împărăţii
ca să torni
litere de plumb
peste emoţii şi surâsuri şi ţinuturi imaginare şi visuri
ca să tai
cu securea sunete din cuvinte de carne vie
pentru zgripţorul care mă va duce la văzduh curat
dar dacă tu ai să treci strada
pe la taraba vameşului de fier
ca să-i plăteşti cu dragoste şi ură foamea şi se