In timp ce el conduce, eu stau linga el in masina, asa ca nu trebuie nici macar sa-mi dau osteneala sa tin volanul. Pot chiar sa motai in timpul excursiei sau sa trag un pui de somn si cind ma intorc spre casa pot spune cu absoluta convingere: Da, e adevarat, calatoriile reconforteaza! Nimic pe lumea asta nu e mai frumos decit o drumetie. Efectul benefic al calatoriilor e cunoscut inca de pe vremea grecilor antici, care stiau sa pretuiasca preumblatul de colo-ncoace asa cum se cuvine. Peripateticienii, elevi ai filozofului Aristotel, discutau si cugetau doar plimbindu-se, fiind probabil de parere ca daca te opresti, ti se opreste si mintea-n loc. (In paranteza fie spus: si taranii ardeleni sint probabil de aceeasi parere. Altfel, cum se explica faptul ca, intrebat de un turist de pe alte meleaguri: "No, ce faci, bade? Stai si cugeti?', un taran ardelean a raspuns: "Nu, numa' stau".) Chiar si in zilele noastre, multi vor sa atinga intelepciunea prin drumetii, desi, fie vorba intre noi: exista destui semeni care pot calatori pina isi dau duhul si tot ciubote ramin. Celebru in acest sens este drumetul care a plecat pe jos bou la Paris si s-a intors cu trenul vaca. Si iluministului francez Jean-Jacques Rousseau ii placea peste masura sa se intoarca la natura, pentru ca aceasta ii oferea o placuta alternativa agitatiei si frustrarii civilizatiei urbane. Aceasta atitudine a lui Rousseau este din nou la moda acum, in secolul XXI, caci milioane de oameni ii urmeaza exemplul. Toti am vrea sa ne petrecem concediul sau macar weekend-ul in sinul naturii. Dar un lucru il refuzam cu desavirsire: sa umblam pe jos, per pedes apostolorum, asa ca, la urma urmelor, nu aterizam de fapt in natura, ci pe un imens loc de parcare, de unde admiram peisajul sezind cu fundul in masina. Prietenul meu Bruno e un mare amator de natura si un drumet deosebit de vrednic. Cind face cite-o excursie, c