Vrem, nu vrem, vorbim despre criza. Reala sau supradimensionata de o psihoza, criza este prezenta in universul cotidian sub toate formele ei, de la analize la sfaturi, de la statistici la bancuri. S-au emis filosofii ale crizei, s-au exprimat prognoze. Unii au vazut partea –foarte mare – goala a paharului, altii dramul de speranta de pe fundul acestuia. Nimeni nu poate determina cât de profunda este realitatea crizei si cât de adânca e spaima de ea, cât va dura si cum va arata lumea de dupa criza. Lumea culturii nu putea ramâne in afara crizei. Sau a dezbaterilor despre criza.

Patronii sau directorii (de cele mai multe ori si una, si alta) celor mai importante edituri din România au initiat un ciclu de dezbateri numite "Cu cartile pe fata". Prima dintre ele s-a desfasurat la Casa Universitarilor si l-a avut ca moderator pe Cristian Pârvulescu. Presa nu s-a inghesuit sa participe, desi, uitându-ma rapid pe lista de invitati, am descoperit nume grele aflate in postura dubla, de jurnalisti si oameni de cultura. Sa fi fost de vina ora matinala la care a inceput "sedinta" (dupa cum ne zicea un angajat al Casei), sa fi fost semnul dezinteresului pentru o tema dintr-un domeniu care nu face "rating" sau tiraje? Interpretez masiva absenta ca pe un semn clar al asumarii unei parti din responsabilitatea pe care presa o are vizavi de scaderea dramatica a interesului pentru lectura in România ultimilor 20 de ani. Noua generatie nu citeste aproape nimic (statisticile releva ca 60% dintre elevi care nu citesc nici o carte in afara manualului), ceea ce face ca pas cu pas România sa se transforme intr-o "masa de oameni care privesc, nu gândesc", dupa cum zicea Cristian Pârvulescu.

Semnalele de alarma trase de editori nu sunt expresia evolutiei/involutiei indicatorilor economico-financiari din ultimele luni. Cultura nationala se afla de multa vreme in