Principiul alternanţei

Două romane apărute la o distanţă de un deceniu unul de celălalt, Stigmatul Casandrei de Cinghiz Aitmatov (1995) şi Morţii incomozi de Subcomandante Marcos şi Paco Ignacio Taibo II (2005) ajung la noi, traduse la un interval de o jumătate de an, ambele în colecţia "Raftul Denisei", Editura Humanitas fiction. Provenite din spaţii culturale situate la mari depărtări, romanele au în comun surprinzător de multe aspecte: meditaţie gravă privind forţa răului, viziunea întunecată asupra diverselor forme de distrugere ce au ca ţintă om şi societate, ţări şi mediu natural, prezentul insuportabil şi viitorul sumbru al civilizaţiei.

Tot atât de interesantă se dovedeşte simetria construcţiei epice, opţiunea pentru formula binară şi alternanţa relativ constantă a două planuri narative: două destine urmărite în căutări ce interferează la un moment dat, sfârşite ambele printr-o moarte violentă - manipulată ca să devină spectacol mediatic profitabil politic (Stigmatul Casandrei); alternanţa anchetelor politice şi ideologice duse la bun sfârşit, într-un perfect paralelism, de fabuloşii detectivi creaţi într-o concurenţă debordantă, cu umorul negru şi sarcasmul răvăşitor (Morţii incomozi).

Autorii lor se aseamănă ca prezenţă activă în schimbările contemporane. Cinghiz Aitmatov este binecunoscut cititorului român prin două romane zguduitoare, apărute până în 1989, şi reeditate ulterior: O zi mai lungă decât veacul (traducere Ion Covaci şi Denisa Fejes) şi Eşafodul (traducere Nicolae Iliescu). Romanele sale spărgeau coaja realismului socialist, iar scriitorul a fost o personalitate angajată în ieşirea la lumină a marelui colos sovietic: consilier al lui Mihail Gorbaciov, ambasador al URSS la ONU, al Rusiei la Bruxelles, pe lângă UE şi NATO, reprezentând apoi propria ţară, Kîrgîstan.

Ceilalţi doi scriitori su