Strâmbă este propoziţia aceea cum că femeia reprezintă sexul slab. Atâtea şi atâtea situaţii pe tăişul cuţitului sunt biruite de femei brave, de femei curajoase, de femei luptătoare care au tenacitatea de a se ridica şi atunci când lovitura sorţii le-a obligat să pună pentru un moment genunchiul pe pământ.

Femeia izbândeşte des fără să-şi umfle muşchii, punând la bătaie isteţimea, sfredelirea viitorului pentru a anticipa mişcări de şah potrivite. Iată o pagină de viaţă tulburătoare cu neînfricarea unei femei. Acum 20 de ani, cea mai bună dresoare a României era Elena Ţipa. Femeie minionă, fără voce tunătoare, dar cu nişte ochi de un violet ce-ţi fura minţile. Dresa feline, era dresoare de lei. În timpul interviului i-am observat pe mână dungile unor cicatrice. Am întrebat-o dacă sunt semnele ghiarelor de lei şi a izbucnit în râs: "Nici vorbă. Mă tot ard cu tigaia în care învârtesc clătitele". Repudia metodele dure de dresură ale americanilor şi ruşilor, fie să baţi animalele, fie să le înfometezi. Elena Ţipa le intra în suflet leilor crescându-i de mici şi dându-le de mâncare zilnic cu mâna ei. "Uneori, intru în cuşca leilor tineri şi mă fac că aţipesc. Ei se învârt în jurul meu şi strâng tot mai mult cercul, apropiindu-se. Eu am ochii întredeschişi şi când s-au apropiat prea mult sar ca un arc în picioare şi mă răstesc la ei, obişnuindu-i că am reflexe mai iuţi decât ei." S-a întâmplat ca leul Albert, cel mai valoros şi majestuos, vedeta trupei de lei, să se îmbolnăvească grav. Medicii veterinari l-au tratat, dar efectul a fost slab şi au propus să fie omorât fiindcă nu mai era cale de vindecare. Dresoarea Elena Ţipa nici n-a vrut să audă şi s-a apucat să-i spele rănile de pe întreg corpul în fiecare zi, de câteva ori, cu ceaiuri. Şi miracolul s-a produs. L-a salvat pe Albert. Leul cel puternic nu se întremase încă, era în convalescenţă, dar prieten