Pădurile sunt pline de dughene

Vin zîne ca să-şi cumpere mătasă,

Vopseli albastre pentru grele gene,

Sticloanţe cu ţuici vechi sau cu melasă;

Balaurii se tîrguiesc întruna

Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă

Ce bagă spaima-n orice furnică,

Umbrele de purtat cînd bate luna

Prea tare, să-i ferească de blesteme

Din moşi strămoşi purtate ca povoară,

Căci au tînjit să fure-odinioară,

Dintr-un castel cu steaguri şi cu steme,

Chiar pe prinţesa goală din crivatul

În care dînsa-şi aştepta bărbatul,

Cu coapsele deschise de cu vreme.

Şi-apar pitici cu găuri în scufie

Ce fac doar tărăboi şi gălăgie,

Vrînd lanţuri din tulpini de păpădie...

Şi cer în cor ciubote cît mai roşii,

Să-nfurie curcanii şi cocoşii...

Pădurile sunt pline de dughene

Vin zîne ca să-şi cumpere mătasă,

Vopseli albastre pentru grele gene,

Sticloanţe cu ţuici vechi sau cu melasă;

Balaurii se tîrguiesc întruna

Pentru un solz mai aurit, vreun ochi de sticlă

Ce bagă spaima-n orice furnică,

Umbrele de purtat cînd bate luna

Prea tare, să-i ferească de blesteme

Din moşi strămoşi purtate ca povoară,

Căci au tînjit să fure-odinioară,

Dintr-un castel cu steaguri şi cu steme,

Chiar pe prinţesa goală din crivatul

În care dînsa-şi aştepta bărbatul,

Cu coapsele deschise de cu vreme.

Şi-apar pitici cu găuri în scufie

Ce fac doar tărăboi şi gălăgie,

Vrînd lanţuri din tulpini de păpădie...

Şi cer în cor ciubote cît mai roşii,

Să-nfurie curcanii şi cocoşii...