Criza economică ocupă spectrul atenţiei publice acum. Este absolut firesc " sînt în joc locurile de muncă a sute de mii de oameni şi averile, mari sau mici, ale multora dintre noi. Totuşi, istoria se scrie şi în notele de subsol ale ziarelor, iar lipsa veştilor din Afganistan din paginile ziarelor noastre nu înseamnă deloc că războiul de acolo este cîştigat de forţele NATO. Vechea vorbă no news, good news nu se aplică deloc în acest caz. Dimpotrivă, războiul care făcea prima pagină acum cîţiva ani şi abia mai prinde o notiţă la "Externe" acum nu merge bine deloc. O statistică recentă arată că numărul militarilor NATO ucişi în primele două luni ale anului 2009 este de două ori mai mare decît al celor ucişi în primele două luni ale anului 2008. Talibanii sînt tot mai agresivi şi mai bine organizaţi, deşi un sondaj recent arată că nu au deloc susţinere populară: doar 5% dintre afgani îi susţin, în vreme ce 60% îşi doresc un Afganistan fără talibani. Încercînd să găsească cea mai bună soluţie, preşedintele Obama întîrzie cu anunţarea noii strategii americane în Afganistan. Unul dintre motivele acestei întîrzieri este că, între consilierii şi experţii chemaţi să valideze strategia Obama, au apărut serioase disensiuni.

Subiectul aflat în dispută se referă la propunerea de a "mitui" importanţi lideri talibani socotiţi mai moderaţi pentru a abandona rezistenţa militară sau, mai mult, pentru a trece de partea trupelor NATO şi armatei afgane. O bună parte a experţilor americani din jurul preşedintelui Obama susţin că un asemenea demers ar fi extrem de util în context. Se invocă precedentul irakian, caz în care SUA au asigurat o plată lunară de ordinul sutelor de dolari pe lună unor lideri sunniţi care au prestat util în favoarea armatei americane. Încă experţii militari din jurul Condolleezzei Rice evaluau că doar 10% dintre liderii insurgenţei irakiene sînt motivaţ