Pentru Belinda Cannone, „impostorii" nu inseamna tradatorii, cei care profita de buna-credinta a oamenilor sau cei care cauta sa insele. Autoarea descrie un sentiment comun, dar intotdeauna ascuns cu grija: convingerea ca nu trebuie sa te afli intr-un anumit loc si teama de a fi demascat. Chiar daca pune probleme identitare, aceasta framantare nu atrage dupa sine intrebarea „cine sunt?", ci „oare eu ar trebui sa ma aflu aici?". Insa toate ambitiile noastre - profesionale, amoroase, existentiale etc. - pot provoca o astfel de tulburare.
Acest microeseu incearca sa capteze sentimentul difuz al celui care nu se simte in largul sau in locul pe care-l ocupa in societate. Impostura are, in acest caz, cu totul alt sens decat cel cunoscut : nu e vorba de o persoana care s-ar da drept alta, cu buna-stiinta, ci de omul care se indoieste de propria identitate.
In treizeci si sase de capitole, mergand de la literatura la psihanaliza, trecand prin cinema, politica sau aducand in prim-plan experienta cotidiana, eseul Belindei Cannone propune o serie de reflectii despre originea si manifestarile acestui sentiment de impostura.
Cartea va aparea in colectia „Demonul teoriei", a Editurii ART.
Belinda Cannone preda literatura comparata la Universitatea din Caen, dar este, in acelasi timp, romanciera si eseista. Cartea ei, L’Ecriture du desir (2000), a obtinut in 2001 Premiul pentru Eseu al Academiei Franceze, iar Le sentiment d’imposture (2005) a primit Premiul pentru eseu al Societatii oamenilor de litere (in 2005).
Un vis urat
Visezi. Tocmai ai sosit la castel. Sa‑i spunem castel. Motivul pentru care te afli aici nu este clar: din intamplare? esti invitat? ai poate o misiune de indeplinit? Oricum ar fi, te afli aici.
Nu prea te simti in largul tau, dar e inca un sentiment difuz. Dupa aceea, masa e serv
