În anul 2002, românca Anca Şerban a decis să facă pasul emigrării. Destinaţia aleasă a fost Paris. Primul loc de muncă a fost ca vânzătoare, într-un magazin cu haine pentru copii, iar acum, la 28 de ani, este manager la o companie de consultaţă, specializată în intermedierea de servicii între companiile româneşti şi cele franţuzeşti.
În viitorul apropiat firma va avea ca obiectiv şi promovarea artiştilor români în Franţa. Experienţa emigrării i-a permis Ancăi Şerban o viziune occidentală asupra succesului, încurajând-o să-şi realizeze visurile. După o experienţă de aproape şapte ani în Franţa, aceasta este de părere că şi “înălţimile se cuceresc”, dacă există determinare şi pasiune în deciziile luate.
EVZ: Care a fost motivul pentru care ai ales această ţară în momentul în care ai decis să pleci din România.
Anca Şerban: Motivul principal a fost de a-mi urma părinţii, care veniseră, cu ceva timp înainte, la Paris. Părinţii mei sunt reprezentanţi ai emigraţiei de tip “economic”. Atunci când au plecat, România “se lupta” cu o economie în dezvoltare şi cu o rată record a şomajului. Cel mai important factor al plecării lor în străinătate a fost, în mod evident, dorinţa de a-şi asigura o bunăstare materială, pentru ei şi familia lor.
Care a fost prima ta impresie legată de Paris?
Parisul mi s-a părut, şi mi se pare încă, o lume aparte, foarte diferită faţă de aceea pe care o cunoşteam eu în România. Nu uitaţi că se spune ca el este capitala lumii. Venind dintr-o ţară care se confrunta cu moştenirile comunismului, la propriu şi la figurat, vă imaginaţi că am trăit un şoc, în sensul bun al cuvântului. Un lucru trebuie să vă mărturisesc, am ştiut imediat că aceasta este lumea în care vreau să trăiesc.
Care a fost primul tău loc de muncă în Franţa?
Nu la mult timp de la sosirea mea aici, am găsit un po