Cum spuneam, lui Yasmina Khadra , adica domnului cu nume de femeie, algerianului refugiat in Franta, ofiterului devenit scriitor i-a aparut anul trecut un roman cu un titlu splendid Ce que le jour doit a la nuit (Ceea ce ziua datoreaza noptii ), care fost ales, in urma unei anchete a revistei Lire , cea mai buna carte anului in Franta.
In afara acestui premiu situat la categoria „onoare", romanul a primit laurii „France Télevisions", o distinctie decernata de catre un juriu de 25 de telespectatori (pusi sa aleaga, pe categorii literare – roman, eseu etc. – un titlu dintr-o lista scurta de 6). Ca sa simtiti izul profund popular al competitiei, e bine de notat faptul ca anul trecut, pe lista pomenita s-a aflat alaturi de un Prix Medicis (Jean-Marie Blas de Robles) si o autoare deja cunoscuta noua (caci tradusa la Humanitas Fiction), afirmata in zona romanului negru: Fred Vargas.
E limpede, Yasmina Khadra se bucura de cea mai frumoasa recompensa: primirea entuziasta a publicului. Nu degeaba romanul sau din 2008 epuizase deja, la sfarsitul lunii octombrie a anului trecut, un tiraj de 100.000 de exemplare. Blajinul (dupa aparenta) domn Khadra considera insa ca merita mai mult, iar „mai mult" inseamna stima specialistilor din juriile serioase, de la cel al Academiei franceze la Renaudot sau Goncourt. Or in aceasta zona cu aer tare, rezervata alpinistilor iar nu turistilor montani, Khadra este (zice el) permanent boicotat. Spunand despre sine (ceea ce, desigur, nu miroase a bine), ca este „un autor de Nobel", Khadra, furios nevoie mare, evoca un adevarat complot tesut impotriva lui, din pricina faptului ca a fost militar. „Toate institutiile literare (franceze, n.n.) s-au aliat impotriva mea. Aberatiile astea parizianiste (sic!, n.n.) chiar n-au niciun sens...", tuna el in jurnalul Le Parisien, considerand ca romanul sau Ce que le jour doit a la nui
