E foarte nasol să scrii la maşină o sentinţă penală. Foaaarte nasol, că dacă greşeşti, după cum a greşit grefiera procesului pe care-l vom relata, rămân posterităţii nişte chestii remarcabile.
Uite aici:
"TRIBUNALUL; Reţine că fapta aşa cum a fost descrisă de actul de vânzare susţinut oral în instanţă de reprezentantul procuraturii a fost comisă de inculpat şi recunoscută". Deci, ce fel de act? De vânzare? Mă rog, dar să revenim la fondul problemei, aşa cum l-a reţinut la acea vreme instanţa: fapta comisă şi recunoscută.
Păi, inculpatul a recunoscut, în primul rând, că nevastă-sa era beţivă şi curvă. Mai mult beţivă decât curvă, ori viceversa, chestia e că dumneaei echilibra ambele păcate cu grijă, sperând pesemne ca din echilibrul ăsta al viciilor să iasă vreo virtute. Radu Leu îi pusese în vedere curvei celei beţive să se potolească, că de nu îi va creşte ditamai cocoaşa.
Da' ea nu şi nu, ambele orificii aveau mare nevoie de a fi umplute concomitent cu chestii lichide respectiv foarte solide, aşa încât în ziua de 18 apriliei 1989 madam s-a umplut pe amândouă părţile şi aşa umplută a găsit-o bărbatu-său, Leu: pe o parte, era plină de ţuică, pe partea cealaltă se umplea tocmai cu victima, Matei Fătu.
Cu cuţitul în mână şi-a descoperit Leu, venind de la serviciu, patul conjugal, şi pe consoarta pe care victima se străduia s-o umple, pe undeva pe la jumătatea trupului, cu ceva ce-i prisosea lui. Hârşi!, soţul care-şi purta cu greutate povarea coarnelor l-a dezumflat rapid pe Fătu, victima, care s-a desprins din persoana soţiei încornoratului pentru a face doar câţiva paşi spre uşa după care buf! O crăpat baba-ntr-însul!
Biata victimă nici n-ar fi avut cum se apăra, că avea în sânge 2,2g/mie alcool.
Ei bine, să reţinem un aspect: la proces, în iarna anului 1989, ucigaşul Leu a fost t
