Cu ceva ani in urma, pe vremea cand abia se lansa programul “Bursele Speciale Guvernul Romaniei” (BSGR), eram student la stiinte politice, la Universitatea Bucuresti, si pe baza notelor din primii doi ani, dar si datorita faptului ca programa scolara era oarecum similara, fusesem acceptat pt un transfer la Universitatea St Andrews. (Oare ce faceau romanii pe la 1413 cand a fost fondata St Andrews?)
Ca atare, cu dosarul de transfer intocmit frumos, m-am prezentat la oficiul de inscriere pt BSGR, pentru a obtine banii promisi de statul roman. Nu era mare scofala de facut: cateva eseuri, cateva recomandari, cv, premii si distinctii obtinute anterior, copii dupa cataloage, inclusiv dupa notele din liceu si generala, mediile de la bac. Sa zicem ca toate acestea erau in ordine. Ba chiar atasasem si o scrisoare a celor de la St Andrews, care erau bucurosi sa ma primeasca. Ceea ce nu se pomenea nicaieri, era faptul ca pe baza eseurilor si a recomandarilor, o comisie urma sa evalueze “personalitatea” candidatilor.
Recomandarile (una era a profesorului Cristian Preda, decanul facultatii) erau chiar foarte bune. Eseurile erau si ele scrise corect gramatical, cu niscaiva dantele stilistice… in fine… Nu pot sa imi imaginez cum la capitolul personalitate, comisia respectiva mi-a acordat mai putin de jumatate din puncte. Cu alte cuvinte, fusesem declarat oficial corigent la personalitate de catre statul roman. Si am ajuns imediat sub linia celor declarati castigatori. Daca as fi primit jumatate din punctaj (deci daca as fi avut o personalitate medie), saream parleazul si primeam banii pt bursa…
Acum, descopar in Cotidianul, ca teapa de la care m-a salvat “personalitatea mea submedie”, putea fi una extrem de serioasa:
“Aproape 40 de studenţi români urmează să fie sancţionaţi de către universităţile în care învaţă. Şi nu este vorba de orice universităţi, c
