Avocatul Alfred Ţapliuc (67 ani) îşi uimeşte colegii din barou apărând la serviciu călare pe motocicletă. La vârsta când alţii aş-teaptă pensia, Ţapliuc îşi trăieşte viaţa din plin. Îi plac „motoarele”, vânătoarea, pescuitul şi are un copil de doi ani cu a patra soţie, cu 30 de ani mai tânără decât el. „Mai ceva ca o telenovelă”. Aşa îşi descrie viaţa avocatul Alfred Ţapliuc. S-a născut în Germania, în timpul războiului, iar când a ajuns în ţara noastră nu ştia o boabă româneşte. S-a stabilit la Suceava, împreună cu familia, pe când avea patru ani. Acasă vorbeau doar în limba germană.

„Când am mers în clasa I, nici nu desluşeam bine româneşte, dar m-am adaptat repede”, îşi aminteşte avocatul. În tinereţe visa să devină inginer agronom, „după moda vremii”, dar a picat la admiterea în facultate.

Deziluzionat, a încercat şi la Drept, unde a intrat cu brio. „Am dat admitere la istorie, socialism şi română şi am intrat al şaptelea la facultate”, zâmbeşte Ţapliuc.

„Cârpeam încălţămintea colegilor”

Avocatul se înfiorează când îşi aminteşte de anii studenţiei. „Umblam cu hainele de iarnă şi vara. Mi-a fost extrem de greu, pentru că nu prea aveam cu ce să mă întreţin. Mai aveam încă doi fraţi acasă, iar părinţii nu puteau să mă ajute prea mult, aşa că mai reparam încălţămintea colegilor de facultate pentru a face un ban”, spune avocatul.

A ieşit la liman abia după facultate, când a ajuns în Barou. În perioada comunistă, absolvenţii Facultăţii de Drept fugeau de avocatură, dar pe atunci erau mai puţine dosare.

„Erau cam două complete pe zi care judecau până în 25-30 de dosare şi civile şi penale. Ulterior, s-a înmulţit şi numărul avocaţilor şi al dosarelor şi s-a modificat şi legea în mai rău”, spune avocatul.

Trei soţii judecătoare

În 41 de ani de profesie, Alfr