* mai mult decât un complex de provincial
"Brăila asta...", "Las' că plecăm noi din Brăila", "numai în Brăila se putea întâmpla", "trăim în Brăila, deci.." sunt doar câteva din replicile din ce în ce mai auzite în rândul tinerilor, în special. Tinerii speră să lase în urmă un oraş în care au întâmpinat probleme, în care s-au învârtit într-un cerc unde toată lumea ştie pe toată lumea.
Şi când vânzătoarea de la chioşc te enervează zilnic printr-o strategie de piaţă numai de ea ştiută, cum să vrei să mai rămâi o clipă în plus? În ciuda argumentelor subiective, tinerii sunt conştienţi că ce le trebuie lor e un viitor sigur, care să-i împlinească... şi se cam pare că Brăila nu are ce să bage în sacul dezvoltării. De mic, copilul are ca motto "oriunde e mai bine", transferat de la părinţii ce parcă parcă regretă că nu au plecat şi ei. Cei ce se gândesc cu mai multă seriozitate la o posibilă plecare definitivă sunt liceeni. Vor să urmeze cursurile unei universităţi de prestigiu şi se ştie prea bine că Brăila încă încearcă să menţină sistemul universitar pe linia de plutire. Presupunând că se întorc în oraşul natal după absolvirea facultăţii... ce motiv ar avea să facă asta? Elevii văd bine că până şi un job prost plătit îl găseşti numai pe pile. Angajatorii tentanţi sunt puţini, locurile de muncă nu satisfac pe deplin nevoia de expansiune a noii generaţii. Totuşi, oraşul nu a rămas gol. Sunt persoane care fac faţă situaţiei sărăcăcioase, care rămân în Brăila şi care învaţă să se descurce. Puţini sunt aceia care îşi doresc să schimbe ceva, care se implică, care întreprind ceva după terminarea studiilor.
Mulţi tineri sunt efectivi "răpiţi" de viaţa dusă în studenţie. Au dovedit că-şi pot găsi un job pe placul lor, că îşi pot extinde cu uşurinţă orizonturile cunoscând oameni experimentaţi, împărtăşind experienţe. Şi când tânărul vede că e pe drumul cel bu
