…dac-am promis, am promis. Desi mi-e somn si inca nu mi-am terminat treaba pe ziua de azi, nu pot lasa ramatorii neobservati. Sa-i aratam cu degetul!
Iata faptele: Mai acum vreo doua zile, dupa ce si-a exprimat o vaga simpatie fata de Crin Antonescu (orice adversar al lui Basescu e bine primit, nu?), primarul Constantei l-a “terminat” pe noul presedinte al PNL cu o replica de genul “totusi, daca n-a putut face nimic nici pentru el, nici pentru societate si locuieste in continuare in doua camere…” (imi cer scuze: ar trebui sa caut citatul exact, dar sunt prea obosit pentru a o face).
(Ma grabesc sa precizez ca locuiesc intr-o casa, pentru a nu fi banuit de parti-pris-uri ranchiunoase.)
Nu cred ca a fost vreo lovitura politica “sub centura” – n-avea de ce. Lauda a fost constienta, critica, nu. A fost glasul subconstientului unui individ care calculeaza reusita in viata si calitatile unui om in “pipailbile”. Lucrurile – apartamente, case, terenuri, masini – pot fi pipaite. Ideile, nu. Banii pot fi fosniti printre degete slinoase. (Sunt pipaibili, ce-i drept, dar in sine nu reprezinta nimic – las’ ca invata si Mazare, cum a invatat si Becali). Principiile, nu. E drept: in Ardeal, bunaoara, reusita in viata se masoara fizic. Pipaibil. Ai o vaca, o masina, un restaurant? Esti om! Nu? Nu! Si-atunci cum poti mata sa vii sa ne gospodaresti tara cata vreme nu te-ai putut gospodari singur?
Pauza pentru un zambet sau un ridicat de sprancene, ca la orice scamatorie:)
Si-acum trick-urile – jeux de paume? – (ca sunt cel putin doua): (1) “a gospodari” nu e totuna cu “administra”. De administrat poti administra orice (sunt si scoli pentru asta, iar media romana e plina de manageri straini; ei, ca managerii, vin cu o reteta stiuta pe dinafara: atata intra, atata iese, tragem linia si facem socotelile.) De gospodarit, insa, gospodaresti ceva de care, intr-
