Alexandru Neagu are 96 de ani. Cu 2 ani in urma a supravietuit unui infarct si atunci a descoperit placerea de a povesti. Era un taciturn. Acum ar marturisi continuu. „M-am nascut in comuna Adunatii Copaceni, care pe vremuri se numea Regele Ferdinand, fiindca familia regala avea acolo un palat. Un unchi de-al meu, epitrop, m-a luat de mic duminica la slujba. Pe la cinci ani rosteam Crezul la liturghie si toata lumea din biserica ma asculta in liniste. Odata a fost dezvelit un monument al eroilor in prezenta regelui Ferdinand si a reginei Maria. Eu am fost ales sa spun cateva poezii. Dupa ce am terminat, regele si regina s-au ridicat de pe scaun si m-au sarutat pe frunte. Regina Maria era frumoasa ca o zana. N-am mai vazut femeie frumoasa ca ea.”
Acum cativa ani, Primaria Snagov i-a acordat titlul de cetatean de onoare. A primit o diploma, un steag si un cocos din ceramica. Niste fleacuri, dar batranul invatator a fost emotionat ca oamenii nu l-au uitat. Mai mult, l-au preferat lui Ivan Patzaichin, proaspat locuitor al Tancabestilor. Patzaichin e un sportiv celebru, ce-i drept, dar pe el oamenii l-au vazut numai la televizor, pe cand Alexandru Neagu traieste in mijlocul lor de aproape 80 de ani. I-a invatat carte, i-a invatat sa cante.
E cunoscut in sat ca omul care facea coruri: in interbelic, cu repertoriu de dreapta, in comunism cu osanale, la liturghii cu tropare si psalmi. „M-am dus in Bucuresti sa ma fac invatator. M-am inscris la Scoala Normala. Profesorii m-au descoperit ca am voce si mi-au dat pe mana corul scolii. Acesta functiona pe langa Biserica Sf. Ecaterina. M-am pus pe treaba. Toate nuntile erau cantate de mine. Toate inmormantarile erau cantate de mine cu corul. Mergeam dupa mort pana la Bellu pe strada Serban Voda.”
Omul lui Baicoianu
Situat pe DN1, aproape de Bucuresti, pe malul unui lac, Tancabesti nu a
