La Targu Mures, printre asii operatiilor pe cord
Martie 2009. Institutul de Chirurgie Cardiovasculara si Transplant din Targu Mures. Etajul patru. Pe sala, oameni fel de fel, cu papuci albastri de plastic in picioare, se uita nerabdatori prin geamul usii de termopan, in speranta ca-si vor putea vedea rudele sau cunoscutii internati. Regulile sunt stricte. Nimeni nu intra in sectie; doar bolnavii deplasabili au voie sa vina la usa, pentru cateva minute. Medicii si personalul sanitar folosesc cartele speciale pentru accesul pe sectii. Ies din cand in cand, dau informatii despre pacienti, discuta amabil cu vizitatorii, apoi isi vad de treaba. Si, Doamne, multa treaba mai au! Si grava, daca ne gandim ca e vorba de vieti omenesti. Din fericire, medicii sunt buni - cei mai buni din tara, dupa parerea bolnavilor care au trecut prin clinica.
Ingerul de pe masa de operatie
La acelasi etaj, in sala de asteptare, mama unui copil asteapta cu infrigurare vesti despre rezultatul operatiei. Are vreo treizeci si ceva de ani si chipul impietrit de durere. Mototoleste incontinuu o batista uda de lacrimi. Nu se lamenteaza cu voce tare, dar simti ca se roaga, dupa leganatul ritmic, inainte si inapoi, si dupa cum isi ridica din cand in cand privirea spre neoanele din tavan, de parca Dumnezeu ar fi la o palma deasupra ei. Are ochii prelungi si incercanati. Suferinta ei impune tacere. Din cand in cand, este imbarbatata de vecina de scaun - o femeie mai in varsta, cu o palarie cocheta pe cap, venita in vizita la sotul ei, operat si el. "O sa fie bine, sa n-ai grija! Doctorul are maini de aur... Roaga-te la Maica Domnului, maicuta tuturor copilasilor, sa-i tina ingerii aproape!" Ii strange mana usor si-o mangaie cu afectiune pe umar. La suferinta, lumea e solidara.
Sala de operatie. Mare, spatioasa, curata ca o dimineata de primavara. Miroase a dezinfe
