„Am două slujbe, part-time ce-i drept, şi muncesc ca o nebună în loc să-mi văd de şcoală. Chiulesc de la cursuri, ajung să nu înţeleg seminariile, sunt în urmă cu referatele, las totul pe ultimul minut şi prestaţia mea academică scade văzând cu ochii în fiecare zi. În loc să mă odihnesc în weekend sau să balansez şcoala cu ceva socializat, mă duc la lucru. N-am avut Crăciun, An Nou, Mărţişor şi, probabil, nu voi avea nici Paşte”, scrie, cu năduf, Cristina Stoian, masterandă la Universitatea Birmingham, Marea Britanie. Sursa: Reuters

A câştigat acum doi ani o Bursă Specială Guvernul României (BSGR) prin care statul român se angaja să-i plătească taxele de studii, cazare şi masă.

Ca şi Cristina, ceilalţi 140 de bursieri din acest program se angajau să obţină rezultate bune la studii şi, la final, după ce se întorceau în ţară, să lucreze o perioadă, între trei şi cinci ani, în administraţia publică. 38 dintre bursieri n-au mai primit bani de întreţinere de patru luni şi zece dintre ei - nici taxele pentru studii (până la 30.000 de euro pe an). Bursierii au examenele compromise pentru că nu mai au acces la bibliotecă, mulţi sunt pe punctul de a fi daţi afară din cămine şi pot pierde bursa. În contract este specificat clar că întreruperea studiilor, atâta timp cât nu se face pe caz de boală, îl obligă pe student să-i înapoieze statului român fiecare leu. Chiar dacă poartă întreaga vină, guvernul nu păţeşte nimic.

Muncesc în loc să înveţe

Cristina Stoian a făcut Facultatea de Chimie de la Universitatea de Vest din Timişoara, master în Chimie la aceeaşi universitate, studii aprofundate în „Managementul financiar pentru sectorul public” la Facultatea de Ştiinţe Economice şi cinci ani de doctorat în chimie, întrerupt în ultimul an pentru a pleca cu BSGR în Marea Britanie. În emailul ca o scrisoare din exil, Cristina povesteşt