Ca persoană care, de regulă, respectă viteza legală atunci când se află la volan, sunt pe deplin de acord cu instalarea aparatelor radar de drumurile publice.

Există o grămadă de iresponsabili cu maşini pe şosele, iar astfel de radare, fie ele fixe sau mobile, au darul de a le mai tăia din elan teribiliştilor de tot felul şi de a preveni producerea unor accidente grave, care implică, de multe ori, moartea sau rănirea unor oameni nevinovaţi. La urma urmei, la drumurile noastre, cu doar câte o bandă pe sens, pline de gropi, câini, biciclişti şi căruţaşi beţi, limitarea vitezei la 90-100 de kilometri pe oră în afara localităţilor este o măsură cu atât mai justificată, deşi regula se aplică peste tot în lume pe astfel de şosele. Şi este o certitudine că prezenţa unor radare diminuează foarte mult riscurile producerii unor accidente, lucru demonstrat de altfel de statistici.

Cu toate acestea, montarea camerelor video fixe din zona comunei Însurăţei nu lasă impresia unui lucru făcut cu cap. În primul rând, ele au fost instalate şi puse în funcţiune fără să fie montate şi panourile de avertisment necesare, "Atenţie, monitorizare video!", aşa cum ar fi fost normal. În al doilea rând, transformarea unei acţiuni ce ar trebui să aibă un rol de prevenţie într-o afacere, din care să câştige bani o firmă privată din Cluj, lasă loc de interpretări. Nu ştiu dacă respectivul contract dintre primăria din localitate şi firma din Cluj este sau nu legal, dar cu certitudine nu pare a fi un lucru foarte onest. Una e să te împrumuţi de bani de la o bancă, de exemplu, pentru a cumpăra şi instala un astfel de sistem, şi alta e să faci un parteneriat cu o firmă privată. Sau una e să ai un contract cu o astfel de firmă, către care să virezi din amenzi costul în sine al respectivelor radare, după care încasările să rămână la bugetul local, şi alta e să dai bani firmei respective