ÎN RING. Tangoul, valsul vienez, dar şi paşii pe ritm alert de salsa sunt dansurile pe care românii le învaţă, conştiincios, la şcoală. Sursa: Vlad Stanescu

Astăzi, de ziua mondială a dansului, învăţăceii şcolilor de dans din toată ţara vor exersa, în faţa oglinzilor, coregrafii elaborate pe ritmuri latino, dar şi paşii pentru valsurile elegante, vieneze sau argentiniene. Pentru o oră de relaxare, de mişcare continuă sau doar pentru că un eveniment cu ştaif o cere, fetele se înghesuie să înveţe a dansa frumos, aşa cum fac profesioniştii în demonstraţii sau concursuri.

Instructorii cred că dansul a devenit un fenomen, odată cu mediatizarea intensivă la televizor, în show-uri specializate, unde oamenii găsesc modele pe care vor să le copieze. De cealaltă parte, cei mici, care abia învaţă să meargă, sunt aduşi de mână de către părinţii îngrijoraţi că e vremea cultivării talentelor artistice sau că trebuie să socializeze din timp cu ceilalţi.

Afacere trainică, investiţii de 100 de euro

Când a început cursurile unei şcoli de dans, Dumitru Bălan, doctorand în marketing, s-a gândit că trebuia să se implice mai mult în activitate şi, în 2004, şi-a deschis singur o şcoală, care activa, până nu de mult, la Arenele BNR din Capitală: „Investiţia de început a fost de 100 de euro, pentru chiria spaţiului. Locul a intrat în renovare, aşa că a trebuit să ne mutăm. Am găsit un loc mult mai potrivit, care are un vad bun”. În sala de dans din Calea Moşilor se pregătesc, seară de seară, grupuri de dansatori amatori, organizaţi după nivelul de cunoştinţe. „Începători, semiintermediari, intermediari şi grupele de copii de 4 şi 5 ani”, îi clasifică directorul.

Dacă înainte dansul de salon era o etichetă a bunei educaţii, iar domnişoarele luau lecţii temeinice în ale mişcărilor, Dumitru Bălan crede că românii nu prea au evenim