Evanghelia de ieri, cea dupa Marcu, ne aduce in prim plan importanta credintei noastre in puterea Lui Dumnezeu. ”Credinta este darul lui Dumnezeu pe de o parte, dar si rezultatul framantarilor noastre”, a definit importanta credintei Inalt Preasfintitul Andrei Andreicut, Episcop de Alba Iulia, prezent la oficierea Sfintei Liturghii de la Catedrala Mica din Targu-Mures, cu hramul Bunavestire.

Virtutea credintei este mare, insa noi nu o stim pretui cum se cuvine. “In cea de a patra duminica din Postul Pastelui il sarbatorim pe Sf. Ioan Sararu care a definit credinta spunand ”credinta este aripa rugaciunii”. Mircea Eliade spunea ca omul se naste cu simtul sacru, dar pe parcurs trebuie sa-l cultive. Asa si credinta trebuie sa fie cultivata. In Evanghelia de astazi ne intalnim tocmai cu aceasta afirmatie. Un tata care a venit la Iisus Hristos cu copilul sau bolnav pentru a-l vindeca. Dar in acest timp el era pe muntele Taborului cu trei dintre ucenicii sai, Petru, Ioan si Iacob si se schimba la fata. Iar restul ucenicilor ramasi la poalele muntelui au incercat sa tamaduiasca copilul, dar nu au putut. Si coborand Iisus de pe munte i-a fost adus in fata copilul bolnav, iar tatal copilului i-a spus: Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. Tatal indurerat i-a spus ca ucenicii au incercat sa-i vindece copilul dar nu au putut. Iar Domnul a zis atunci: O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi rabda pe voi? Aduceti-l la Mine! Dar Iisus i-a incercat credinta omului: De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede. Dar tatal baiatului, cand a auzit ca vindecarea va insoti credinta sa, a zis: Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele. Si Iisus l-a vindecat pe copil. Este o poveste care noua ni se potriveste foarte bine la starea