JURNAL DE CĂLĂTORIE. Un spectacol de necuprins: forfota străzii, a întâmplărilor mărunte, a oamenilor şi a culorilor. Sursa: Sonia Cristina Stan

Ieşim buimaci din gara de la Haridwar, căutând o ricşă care să ne ducă la Gange şi apoi, în sus, spre poalele Himalayei. Suntem trei: eu, Anca, gazda mea româncă din New Delhi, şi Mohit, un student indian la Arte, frumos şi educat. Avem multe bagaje, câte un rucsac de fiecare; încerc să-i spun Ancăi să tocmească un ricşar mai vânjos. Am încă sentimentul că mi-e milă de ei, nu vreau să-i exploatez.

Tratează Mohit până la urmă şi, dintre toate variantele din lume, găseşte unul de vreo 70 de ani - incredibil, dar la vârsta aia încă trag la ricşă şi fac faţă! Pe un preţ de nimic, cam cât ar costa în România un sandvici! Evident, nu mă lasă să intervin. Am crezut că ne separăm, dar nu, înţelegerea este să ne ducă pe toţi trei, cu trei rucsacuri, până la inima Haridwarului, acolo unde se întâlneşte Gangele.

Spectacol pe cinci kilometri

Drumul care se întinde între gara din Haridwar şi platoul central, unde poţi întâlni Gangele, e un spectacol de necuprins. Pe vreo cinci kilometri - care par mult mai mulţi -, pe străzi înguste şi întortocheate, mii de tarabe şi buticuri îngrămădite unele în altele etalează şaluri, eşarfe, ţesături de toate felurile, genţi, plapume, cuverturi, dar, mai ales, ghirlande şi mii de obiecte devoţionale.

Dacă nu ai avut până acum sentimentul că e un loc sfânt, e timpul să îl ai. Aici se ţine, o dată la 12 ani, Kumbh Mela, cea mai mare sărbătoare a hinduismului, la care se adună milioane - nu, nu este o exagerare - de hinduşi să-şi slăvească idolii, mai ales pe Şiva, zeul suprem, dar şi pe mama Ganga, cea dătătoare de viaţă, în care se scaldă pentru a se lepăda de păcate.

AFACERE. Comercianţi de ţesături, într-unul