Primul gânditor recompensat cu acest premiu a lansat un adevărat curent în epocă. Juriul Nobel i-a acordat francezului Premiul Nobel pentru Literatură „ca o recunoaştere a ideilor lui bogate şi incitante şi a strălucitei măiestrii cu care au fost înfăţişate“. Henri-Louis Bergson se naşte la Paris, la 18 octombrie 1859. Pe linie paternă, provine dintr-o familie de evrei polonezi, iar descendenţa sa britanică vine pe linie maternă.
Alături de părinţii săi, trăieşte o vreme la Londra, dar la vârsta de aproape 9 ani se întoarce în Franţa. Este elev al Liceului “Bonaparte”, în perioada 1868-1877, apoi student la “Şcoala Normală Superioară”, între 1878 şi 1881.
După ce îşi ia doctoratul în litere, în 1889, cu teza „Essai sur les donnés immediates de la conscience” (“Eseu despre datele imediate ale conştiinţei”), este profesor în învăţământul secundar la Angers, Clermont-Ferrand şi Paris (1881-1897). În 1900 este numit profesor de filosofie greacă la “College de France”.
Celebru de la primele eseuri
Bergson se consacră toată viaţa sa studiului, evenimentele semnificative pentru el fiind apariţiile fundamentalelor lucrări care-i alcătuiesc opera.
Dintre ele fac parte “Matière et Mémoire” (“Materie şi memorie”, 1896), “Le Rire” (“Râsul”, 1901), “L’évolution créatrice” (“Evoluţia creatoare”, 1907), “L’énérgie spirituelle” (“Energia spirituală”, 1919), “Durée et simultaneité à propos de la théorie d’Einstein” (“Durată şi simultaneitate în legătură cu teoria lui Einstein”, 1922), “Les Deux sources de la morale et de la religion” (“Cele două izvoare ale moralei şi religiei”, 1932), “La Pensée et le Mouvant” (“Gândire şi mişcare”, 1934) etc.
Devine celebru în Europa şi în America încă de la publicarea primelor titluri. Funcţii şi distincţii numeroase îi încununează opera, culminând cu alegerea sa
