Cu o oră înainte de îmbarcarea pasagerilor, echipajul verifică detaliile zborului. Rută, durată, vreme. Prioritatea unui însoţitor de bord este siguranţa călătorilor. Zâmbetul e bonus. Multă vreme un vis greu de atins, zborurile sunt în prezent la îndemâna tuturor. Călătoriile cu avionul nu mai sunt doar apanajul occidentalilor care pleacă „în stoluri” în vacanţă, ci şi al emigranţilor care fac naveta între satul de acasă şi şantierul din Italia sau Spania. Multe curse aeriene s-au transformat în adevărate „rate”.
Oamenii au ca bagaj de mână paporniţe pe care te întrebi cum le trec de check-in şi le înghesuie în cabinele neîncăpătoare, sub privirile răbdătoare ale însoţitorilor de bord. Privit mai de aproape, zborul este o performanţă tehnică incredibilă. Protejaţi de habitaclu, călătorii nici nu mai realizează postura extraordinară în care se află.
Uneori însă tehnica dă rateuri şi, din nefericire, mai au loc şi accidente, mai mult sau mai puţin grave, intens mediatizate. Cele mai recente au fost „aterizarea” pe râul Hudson, o întâmplare cu „happy-end”, prăbuşirea aeronavei turceşti pe aeroportul din Amsterdam şi ultimele accidente tragice de la începutul săptămânii, la Tokio şi în Montana (SUA).
Dincolo de imaginile televizate şi de şabloanele cu care suntem obişnuiţi, publicul nu ştie cum lucrează însoţitorii de bord şi cât de periculoasă le este meseria. Însă, în comparaţie cu evenimentele nefericite, numărul zborurilor fără probleme este enorm. Zborurile sigure sunt regula. Dar însoţitorii de zbor se pregătesc întotdeauna şi pentru nedoritele excepţii.
Doi „zburători” profesionişti
Bogdan e înalt şi tras ca prin inel. Anna – o filiformă cochetă – abia îi ajunge la umăr, dar compensează diferenţa de înălţime prin tocuri. El tocmai s-a întors de la Atena, ea - de la Cluj. Oboseala nu le trans