In conditiile in care Statele Unite se confrunta cu o serie de provocari grave in Pakistan si in Afganistan, acesta ar putea fi momentul potrivit pentru analizarea modului in care chiar SUA au contribuit la crearea actualei crize.

Este vorba despre clasica poveste a celui care se arunca in actiune intr-un fel ce pare satisfacator din punct de vedere emotional si chiar eficient la inceput, dar in cele din urma isi face siesi rau, comenteaza cotidianul american The Boston Globe.

Povestea incepe in anul 1979, cand americanii erau prizonierii unui sentiment de infrangere si suparare; inca incercau sa-si revina in urma socului de a fi pierdut Razboiul din Vietnam atunci cand au fost nevoiti sa mai suporte o lovitura: inlaturarea de la putere a sahului Iranului si capturarea diplomatilor americani din Teheran.

Insa in Ajunul Craciunului, in acel an, a avut loc un eveniment ce parea sa deschida noi orizonturi pentru Statele Unite ale Americii. Soldatii sovietici au invadat Afganistanul, instaland la putere un regim pro-Moscova. Iata cum pentru SUA aparuse, brusc, posibilitatea de a purta un razboi impotriva Armatei Rosii.

Pentru a crea o forta afgana ce avea sa poarte acest razboi, Statele Unite aveau nevoie de baze militare in Pakistan, tara care atunci era condusa de generalul Zia al-Huq, ce avea doua teluri declarate: impunerea 'unei adevarate ordini islamice' in tara sa si construirea unei bombe nucleare.

De asemenea, el tocmai il executase prin spanzurare liderul ales al tarii, pe care il deposedase de putere - Zulfikar Ali Bhutto. Iata, deci, cu ce lider trebuia ca SUA sa se impace daca doreau sprijinul Pakistanului pentru a sustine rebeliunea anti-sovietica pe care doreau sa o declanseze in Afganistan.

Apare si Osama

Astfel, SUA l-au imbratisat nerabdatoare pe Zia al-Huq. De asemenea,