De 21 ani, de când funcţionează în cartierul Palazu Mare, pe malul lacului Siutghiol, secţia de psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Constanţa nu a fost niciodată reparată. Sursa: Feri Predescu

A fost uitată de toţi directorii care s-au perindat la conducerea instituţiei medicale. În curtea de două hectare năpădită de arbuşti uscaţi şi zeci de câini care dormitează la soare, clădirea secţiei pare să se prăbuşească, mâncată de mucegai şi rugină.

Bolnav, angajat ca portar

La poartă dăm peste un paznic, cu aspect bizar, care stă cu lanţul în mână şi ne interzice accesul, după care se ascunde râzând după gheretă. „Lăsaţi-l, că este bolnav psihic”, ne spune senin o infirmieră. Ea susţine că portarul îi este coleg, „angajat cu acte în regulă”, şi nu e singurul. „Mai avem şi un brancardier, este oligofren, angajat şi el de spital, dar cu criza asta de personal, ne este de folos”, spune femeia.

În interior, totul este improvizat. Cei 100 de pacienţi zac pe paturi cu cearşafuri găurite sau umblă pe lângă pereţii gri, scorojiţi, râd, urlă sau filozofează, îmbrăcat fiecare cu ce a venit de acasă, cu haine zdrenţuite, pijamale desperecheate. Un bolnav cară pe scările tocite două găleţi cu mâncare de măzare şi macaroane. În cantina ansamblată la capăt de hol, cu mese neacoperite şi scaune vechi, pacienţii mănâncă din farfurii de tablă şi beau apă din foste cutii de iaurt. Grupurile sanitare ruginite sunt defecte, baie nu există, dar angajaţii sunt totuşi mulţumiţi că toaletele funcţionează după ce, timp de trei ani, au fost infundate cu sticle de plastic.

„Suntem tot timpul în pericol, nu ne protejează nimeni”

„Măcar aşa putem şi noi să vă arătăm locul în care se rezolvă probleme psihice ale Constanţei şi în ce condiţii muncim din 1988 încoace”, spune şeful secţiei de psihiatrie, Daniela Cîrjaliu