Pe măsură ce apar noi informaţii despre scandalul de la Direcţia de informaţii a Ministerului de Interne, sunt tot mai convins că adevăratul obiectiv a fost decapitarea acestei structuri, nu matrapazlâcurile de sute de milioane de euro ale afaceristului Popoviciu.

De când s-a format noul guvern, Băsescu a făcut tot posibilul să nu-i lase pe Geoană şi Vanghelie să aibă un serviciu secret cu care să se joace. Întâi l-a manevrat pe nu-prea-inteligenul Oprea împotriva propriului partid. Apoi i-a rupt aripioarele lui Dragnea. În sfârşit, ultima manevră a fost să-l lase pe Nica să numească la conducerea UM 0962 un personaj aflat în vizorul DNA - şi urmărit, probabil, şi de SRI - după care să-l bage în arest.

Nu că nu ar fi meritat-o! Băsescu are dreptate când spune că fosta UM 0215 este o instituţie „nereformată şi îmbâcsită”. Dacă nu i-ar fi teamă că deschide cutia Pandorei, ar putea să afirme chiar că aici se face şi ceva poliţie politică. În orice ţară civilizată, intervenţia unui şef de serviciu secret în favoarea unui afacerist dubios i-ar fi adus celui dintâi mulţi ani de puşcărie pentru obstrucţionarea justiţiei. La noi, Cornel Şerban este cercetat pentru un banal trafic de informaţii clasificate şi, dacă vreodată va fi găsit vinovat, va lua o pedeapsă cu suspendare.

Ceea ce mă enervează în această intrigă ieftină este modul în care preşedintele României încearcă să-l apere pe Popoviciu. „Unde-i crima lui Popoviciu că a făcut o investiţie de câteva miliarde de euro în Bucureşti?”, îl laudă şeful statului pe ginerele lui Ion Dincă. După care bagă sub preş şi faptele omului de afaceri: „Problema, dacă există, este în zona transferului de terenuri”. Dar tentativa lui Popoviciu de a influenţa mai mulţi poliţişti pentru a muşamaliza dosarul de la DNA, cum e definită în Codul Penal? Iar ceea ce Băsescu numeşte, cu tandreţe, „zona trans