De câţiva ani ne tot chinuim să dăm un cod penal, unul civil şi coduri de procedură moderne. Adică să le înlocuim pe cele existente de pe vremea când comuniştii se instalaseră la putere şi doar cârpite după revoluţie. Monica Macovei nu a reuşit să lase această moştenire, Tudor Chiuariu nu a vrut sau nu a putut. Cătălin Predoiu a reuşit să bage în parlament nişte proiecte. Iar aici povestea devine interesantă. Încă de la începutul mandatului, Predoiu s-a înconjurat într-un fel de aură papală: el este Profesionistul cuminte, este Tehnocratul capabil. Pe această imagine a fost destul de simpatizat, de presă şi chiar de politicieni. Pe această imagine, actualul guvern l-a păstrat în funcţie, ca pe moaştele Sfântului Cuvios Tehnocrat.

În schimbul acestei încrederi publice, Cătălin Predoiu trebuia să ne livreze nişte coduri moderne şi adaptate nevoilor României. În scrierea proiectelor, omul nostru a reacţionat ca orice tip cu ambiţie mare şi resurse in-telectuale modeste: a făcut comisii de largă respiraţie academică, aducând felurite somităţi de pe la Facultăţile de Drept în aceste comisii. Şmecheria este simplă: Predoiu are aură de fondator, dar nici o răspundere. Doar comisiile au propus textele, nu?

Problema este că atât Predoiu, cât şi comisiile au produs multe prostii. Am ascultat siderat la radio Realitatea FM un dialog între Cristian Tudor Popescu şi Lucian Mihai, şeful uneia dintre comisii, cea care a redactat codul civil. Domnul Mihai este genul de somitate specifică facultăţilor noastre: domnesc peste feude academice, dar nimeni nu ar putea preciza care sunt meritele sale personale. Ca să îmi înţelegeţi vehemenţa, ar fi trebuit să auziţi emisiunea respectivă. Necioplit din fire şi greoi în argumentaţie, domnul Mihai (fost preşedinte al Curţii Constituţionale între altele) era incapabil să poarte un dialog minimal. Întreabă moderatorul şi C. T. Popesc