Băieţelul care abia a împlinit un an şi opt luni a venit pe lume cu trupuşorul chinuit de boli, de la tetrapareză spastică şi retard psihomotor, la strabism convergent. Deşi face terapie, nu poate să meargă. Râde însă aproape tot timpul, mai ales când se ştie în siguranţă, în braţele mamei sau ale tatălui. Acum, medicii i-au descoperit şi probleme cu auzul. Pentru o proteză, are nevoie de 10.000 de lei.

Rareş a fost un copil dorit, programat chiar, cum spune Alina, mămica sa. Camera în care stă acum, plină de culoare şi viaţă, a fost pregătită cu mult înainte să vină pe lume. Problemele au început din timpul sarcinii, una toxică, aşa cum au numit-o medicii de la început. „Am stat în spital din prima lună. Nu puteam să mănânc, nu puteam să beau. Aveam 46 de kilograme. Acum am 80“, povesteşte Alina. „Pe la cinci luni şi jumătate, am vomitat sânge. «Zaţ de cafea», au spus doctorii de la Spitalul nr. 1, care m-au trimis la Infecţioase, crezând că am hepatită. N-a ieşit nimic. Pe la şase luni, m-au operat de apendicită, cu anestezie totală. Abia o lună mai târziu am început să mă simt mai bine şi să nu mai stau prin spitale“, continuă femeia, lăsându-l pe copil pe covorul moale şi colorat.

Bucuros, Rareş se îndreaptă de-a buşilea spre locul din care răzbat până la el imaginile de la televizor. Întinde mâna şi râde bucuros. „Nu-şi controlează prea bine mişcările corpului, însă, de ceva timp, reuşeşte să-şi ţină căpşorul. Iar de o săptămână încoace se dă singurel jos din pat şi a început să stea în genunchi. Ce fericiţi am fost când l-am văzut! În funduleţ nu poate sta şi nu poate nici să meargă. În rest, e un copil vioi, care râde mereu“, adaugă Alina.

Proteza auditivă

Rareş s-a născut la şapte luni. Avea 1,200 kg şi 39 de centimetri lungime. „Doctorii mi-au spus că nu este un prunc normal. Să-l las în spital, că ăsta nu e copil